1. [MDA2] runcan s [At: T. PAPAHAGI, M, 231 / Pl: ? / E: runc1 + -an] (Mar) Tufă de zmeură.
2. [DRAM 2021] runcán, -ă, runcani, -e, adj., s.m.f. De obârșie din Runcu: „Că runcanii s-o grăbit / Pe mine de omorât” (Calendar, 1980: 129). ■ (onom.) Runcan, nume de familie în jud. Maram. – Din n. top. Runcu + suf. -an.
3. [DRAM 2015] runcan, runcani, s.m. – De obârșie din Runcu: „Că runcanii s-o grăbit / Pe mine de omorât” (Calendar, 1980: 129). ♦ (onom.) Runcan, nume de familie (15 persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Runcu + suf. -an.
4. [DRAM] runcan, -i, s.m. – De obârșie din Runcu: „Că runcanii s-o grăbit / Pe mine de omorât” (Calendar 1980: 129). – Din runc + -an.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL