1. [DEX '09] RUMINAȚIE, ruminații, s. f. (Rar) Rumegare. – Din fr. rumination, lat. ruminatio.
2. [MDA2] ruminație sf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr rumination] 1 Rumegare. 2 (Fig) Frământare a unor idei obsedante.
3. [DN] RUMINAȚIE s.f. 1. Rumegare. 2. (Fig.) Frămîntare a unor idei obsedante. [Gen. -iei, var. ruminațiune s.f. / < fr. rumination, lat. ruminatio].
4. [MDN '00] RUMINAȚIE s. f. 1. ruminare, rumegat. 2. impulsiune de meditare nesfârșită, obositoare, pe o singură temă; persistență a unor idei, planuri obsedante. (< fr. rumination, lat. ruminatio)
5. [DN] RUMINAȚIUNE s.f. v. ruminație.
6. [DOOM 3] ruminație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. ruminația (desp. -ți-a), g.-d. art. ruminației; pl. ruminații, art. ruminațiile (desp. -ți-i-)
7. [DOOM 2] ruminație (rar) (-ți-e) s. f., art. ruminația (-ți-a), g.-d. art. ruminației; pl. ruminații, art. ruminațiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL