1. [DEX '09] RUMENEALĂ, (2, 3) rumeneli, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață. 2. (Pop.) Fard, suliman, dresuri. 3. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori de culoare galbenă (Potentilla procumbens). [Pl. și: (2,3) rumenele] – Rumeni + suf. -eală.
2. [MDA2] rumeneală sf [At: ANON. CAR / V: (reg) ~min~, rom~, românele sfp, ~nea, ~minea, ~mânea / Pl: ~eli, ~ele / E: rumen2 + -eală] 1 Culoare rumenă (1) Si: îmbujorare, roșeală (1), (îrg) rumeneață. 2 Fard roșu Si: (pop) roșeală (2). 3 Culoare roșu-aprins Si: trandafiriu. 4 (Rar) Căldură (5). 5 (Bot; reg) Roibă1 (4) (Potentilla procumbens). 6 (Bot; reg; mpl; îf rumenea) Roibă1 (1) (Rubia tinctorum). 7 (Bot; reg) Iarba-șarpelui (Echium vulgare). 8 (Bot; reg) Cârmâz (2) (Phytolacca americana).
3. [DEX '98] RUMENEALĂ, (2, 3) rumenele, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață. 2. (Pop.) Fard, suliman, dresuri. 3. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori de culoare galbenă (Potentilla procumbens). – Rumeni + suf. -eală.
4. [DLRLC] RUMENEALĂ, rumeneli, s. f. 1. Culoare rumenă, roșeață. Norod cu ghioage ghintuite și cu coase – furnicau prin rumeneala zorilor. SADOVEANU, P. 8. Văzu pe masa lui mîncări de-acele ce merg la inimă și aduc rumeneala-n față. GANE, N. III 26. Atunci rumeneala plăcutei fecioare Pe față-i luci Ca sîngele mierlei, ce p-alba ninsoare Voios ar stropi. BOLINTINEANU, O. 84. ◊ (Poetic) A rupt crinilor frăgezimea și albeața, iar trandafirilor rumeneala lor și le-a pus pe fața ei. HOGAȘ, DR. II 144. 2. (Popular, mai ales la pl.) Dresuri, suliman, fard. (Cu pronunțare regională) A Nastei frumuseță e-n șipuri și cutii, Albeața, rumineala o cumpără din tîrg. NEGRUZZI, S. II 208. Te cunoști, lele, pe frunte, C-ai pus rumenele multe. ȘEZ. XXIII 35. Albă ești, frumoasă ești; Dar ești albă de albele, Roșie de rumenele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439.
5. [Șăineanu, ed. VI] rumeneală f. 1. coloarea roșie a obrajilor; 2. suliman; 3. pl. Tr. Bot. roibă.
6. [Scriban] rumeneálă f., pl. elĭ (d. rumenesc; sîrb. rumenilo, roșeață, suliman roș; pol. rumienidlo). Roșeața sănătoasă a obrazuluĭ. Coloarea uneĭ pînĭ saŭ fripturĭ bine prăjite. O plantă erbacee rozacee care are tulpina tîrîtoare și crește pin tufișurĭ și pădurĭ umede (potentilla procumbens orĭ tormentilla reptans). Suliman roș (pl. vechĭ rumenéle [cp. cu gălbenele], ca’n P. P. V. carmin). Pl. (rumenele). Roĭbă.
7. [MDA2] romănele sfp vz rumeneală
8. [MDA2] romeneală sf vz rumeneală
9. [MDA2] rumânea sf vz rumeneală
10. [MDA2] rumenea sf vz rumeneală
11. [MDA2] ruminea sf vz rumeneală
12. [MDA2] rumineală sf vz rumeneală
13. [DOOM 3] !rumeneală (pop.) s. f., g.-d. art. rumenelii; (farduri; plante) pl. rumeneli
14. [DOOM 2] !rumeneală s. f., g.-d. art. rumenelii/rumenelei; (farduri, plante) pl. rumeneli/rumenele
15. [DER] RUMENEALĂ s. f. ~ (din rumeni + suf. -eală, sl. rumĕnilo)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL