1. [DLRLC] RUMENEA, rumenele, s. f. (Popular) Fard; rumeneală. Dar frumusețea nu-i la ea, Că-i în tîrg la rumenea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 441.
2. [DLRM] RUMENEA, rumenele, s. f. (Pop.) Rumeneală (2). – Din rumen2 + suf. -ea.
3. [DEX '09] RUMENI, rumenesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină rumen2; a (se) colora în roșu. 2. Refl. (Pop.) A se farda, a se machia, a se sulimeni. – Din rumen2.
4. [MDA2] rumenel, ~ea a [At: LB / Pl: ~ei, ~e / E: rumen + -el] 1-6 (Șhp) Rumeior (1-6).
5. [MDA2] rumeni [At: BIBLIA (1688) 3591/30 / V: (reg) ~mini / Pzi: ~nesc / E: rumen2] 1-2 vrt (D. obraji, buze etc. pex de oameni) A (se) înroși. 3-4 vri (D. fructe și unele alimente) A deveni rumen2 (5). 5-6 vrt (Pop) A(-și) da cu fard roșu Si: a (se) farda, (pop) a (se vopsi). 7-8 vtr A (se) colora în roșu aprins sau trandafiriu.
6. [MDA2] rumini v vz rumeni
7. [DLRLC] RUMENEL, -EA, -ICĂ, rumenei, -ele, adj. Diminutiv al lui rumen2. A făcut un colăcel, rumenel și-mpleticel. TEODORESCU, P. P. 153.
8. [DLRLC] RUMENI, rumenesc, vb. IV. Refl. 1. A deveni rumen, a se colora în roșu. Fata închise ochii și obrajii iar i se rumeniră. SADOVEANU, O. VII 35. Cînd soarele-o răsări, Flori de măr s-or vesteji, Fețele ne-or rumeni, Ca doi-trei trandafirei. TEODORESCU, P. P. 77. ◊ Intranz. (Rar) Ce nume s-a rostit De buzele acele ce-n somn au rumenit? MACEDONSKI, O. I 246. ◊ Tranz. fact. La răsărit, zorii rumeneau zarea. SADOVEANU, O. I 153. Avîntul jocului o rumenea, făcînd-o și mai atrăgătoare. BART, E. 113. Pe un deal răsare luna, ca o vatră de jăratic, Rumenind străvechii codri și castelul singuratic. EMINESCU, O. I 76. 2. (Popular) A se farda, a se vopsi; a se sulemeni. Vai, mîndră, frumoasă ești, Vara, cînd te rumenești, Dar cînd ești nerumenită, Ești ca via neplivită. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 439. 3. (Despre fructe și despre unele alimente) A căpăta o culoare rumenă (sub acțiunea soarelui sau a focului). Cădea în cuptor, unde se rumenea frumos. ȘEZ. II 26. ◊ (Prin metonimie) O frigare lungă și plină de pui... se rumenea sfîrîind. HOGAȘ, DR. II 103. ◊ Tranz. (Cu pronunțare regională) Să-i puie-n frigare... să mi-i ruminească frumos. ALECSANDRI, T. 989.
9. [DLRM] RUMENEL, -EA, -ICĂ, rumenei, -ele, adj. Rumeior. – Din rumen2 + suf. -el.
10. [Șăineanu, ed. VI] rumenì v. 1. a face rumen; (luna) rumenind străvechii codri și castelul singuratic EM.; 2. fig. a roși (de emoțiune); 3. a da cu rumeneli.
11. [Scriban] rumenésc v. tr. (vsl. rumĭeniti, a înroși, rumĭenĭeti, a fi roș, a te înroși: sîrb. rumeniti se, a se înroși). Fac rumen: focu a rumenit friptura. V. refl. Trăind în aer liber s’a rumenit.
12. [DOOM 3] rumeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rumenesc, 3 sg. rumenește, imperf. 1 rumeneam; conj. prez. 1 sg. să rumenesc, 3 să rumenească
13. [DOOM 2] rumeni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rumenesc, imperf. 3 sg. rumenea; conj. prez. 3 să rumenească
14. [DER] RUMENI, rumenesc, vb. IV. ~ (din rumen2, sl. rumĕniti, scr. rumeniti)
15. [DRAM 2021] rumenéa, rumenele, (ruminea), s.f. Vopsea, fard: „Mărs-o mândra la cămară, / La oala cu rumineală” (Bilțiu, 1994: 273). – Din rumen „roșu-aprins” + suf. -ea (DLRM, MDA).
16. [DRAM 2015] rumenea, rumenele, s.f. – Vopsea, fard. – Din rumen „roșu-aprins” (< sl. ruměnǔ) + suf. -ea (DLRM, MDA).
17. [DRAM 2021] rumení, rumenesc, v.r. 1. A se prăji. 2. A se vopsi pe față; a se farda: „Ticlăzău și rumenele / Să să rumenea cu ele” (Memoria, 2001: 30). – Din rumen „de culoare care bate în roșu” (Șăineanu, DEX, MDA).
18. [DRAM 2015] rumeni, rumenesc, vb. refl. – 1. A se prăji. 2. A se vopsi pe față; a se ruja: „Ticlăzău și rumenele / Să să rumenea cu ele” (Memoria, 2001: 30). – Din rumen „de culoare care bate în roșu” (< sl. ruměnǔ) (Șăineanu, DEX, MDA).
19. [DRAM] rumeni, rumenesc, vb. refl. – A se vopsi pe față; a se ruja: „Ticlăzău și rumenele / Să să rumenea cu ele” (Memoria 2001: 30). – Din rumen „de culoare care bate în roșu” (< sl. ruměnǔ).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL