1. [MDA2] rujuță sf [At: JARNÎK – BÂRSEANU, D. 12 / Pl: ~țe / E: rujă + -uță] (Bot; reg) Filimică (1). 2 (Îc) ~ța-soarelui Floarea (83)-soarelui (Helianthus annuus).
2. [DLRLC] RUJUȚĂ, rujuțe, s. f. (Bot.) Rujuliță. Mîndro, de iubirea noastră Răsărit-a ruja-n coastă. Cine-n lume s-ar afla Ca să rupă rujuța, Mare iubire-ar strica. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 12.
3. [DLRM] RUJUȚĂ, rujuțe, s. f. (Bot.) Rujuliță. – Din rujă + suf. -uță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL