1. [MDA2] rujiță sf [At: BORZA, D. 149 / V: ruși~ sf / Pl: ~țe / E: rujă + -iță] 1 (Pop) Măceș (Rosa canina). 2 (Pop; pex) Floare (1). 3 (Bot; reg; lpl) Vâzdoagă (2) (Tagetes patula). 4 (Reg) Coroană pe capul miresei la căsătoria religioasă.
2. [DLRLC] RUJIȚĂ, rujițe, s. f. (Bot.; Transilv.) Rujuliță. Un copilaș frumos ca o rujiță. RETEGANUL, P. III 59. Nu te-am rupt, rujiță, eu, Ci te-a rupt mîndra Mărie, Să te pună-n pălărie. HODOȘ, P. P. 100.
3. [DLRM] RUJIȚĂ, rujițe, s. f. (Bot., reg.) Rujuliță. – Din rujă + suf. -iță.
4. [MDA2] rușiță2 sf vz rujiță
5. [DAR] rujiță, rujițe, s.f. (pop.) 1. măceș. 2. crăițe. 3. coroană pusă pe capul miresei.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL