1. [MDA2] rujdi [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 10r29 / V: roj~, rus~, hroj~ / Pzi: ~desc / E: rujdă] 1 vt (Îrg) A juli pielea, carnea de pe corp. 2 vr A se înghimpa. 3 vt (Gmț) A râcâi. 4-5 vtr (Îrg) A (se) roade (13). 6 vt (Reg) A desface grăunțele de pe cocean Si: a cura1 (3). 7 vt (Buc) A mânca (rozând sau ronțăind).
2. [MDA2] rojdi v vz rujdi
3. [MDA2] rusdi v vz rujdi
4. [MDA2] ruști v vz rujdi
5. [Scriban] hrojdésc v. tr. (imit. slav). Nord. Cronțănesc. – Vechĭ (Biblia 1688; Cant.) rujdesc, sfărîm, zgîriĭ. Și rojdesc (?). La Săgh. grojdesc, mănînc pe fugă.
6. [Scriban] rujdésc, V. hrojdesc.
7. [DAR] rujdi, rujdesc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a juli pielea. 2. a roade, a râcâi. 3. a desface grăunțele de pe cocean.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL