1. [DEX '09] RUJARE, rujări, s. f. Operație de nivelare a grânelor încărcate în vrac, în vederea umplerii golurilor astfel încât capacitatea magaziei să fie folosită la maximum și încărcătura să nu se poată deplasa în cursul navigației. – Et. nec.
2. [DEX '09] RUJA, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj (1) pe buze. – Din ruj.
3. [DEX '09] RUJAR, rujari, s. m. Lucrător în port specializat în rujare. – Din rujare (derivat regresiv).
4. [MDA2] ruja vr [At: BARBU, P. 61 / Pzi: ~jez / E: ruj1] A-și da cu ruj1 pe buze (sau pe obraji).
5. [DEX '98] RUJA, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze. – Din ruj.
6. [DLRLC] RUJA, rujez, vb. I. Refl. A-și da cu ruj pe buze sau pe față.
7. [DN] RUJA vb. I. refl. A-și da cu ruj (pe buze, pe față). [< ruj].
8. [MDN '00] RUJA vb. refl. a-și da cu ruj (pe buze). (< ruj)
9. [DOOM 3] rujare s. f., g.-d. art. rujării; pl. rujări
10. [DOOM 2] rujare s. f., g.-d. art. rujării; pl. rujări
11. [DOOM 3] ruja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rujez, 3 rujează, 1 pl. rujăm; conj. prez. 1 sg. să rujez, 3 să rujeze; ger. rujând
12. [DOOM 3] rujar s. m., pl. rujari
13. [DOOM 2] ruja (a ~) vb., ind. prez. 3 rujează
14. [DOOM 2] rujar s. m., pl. rujari
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL