1. [DEX '09] RUINARE, ruinări, s. f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.
2. [MDA2] ruinare sf [At: AR (1829) 124/28 / V: (înv) ~nire / Pl: ~nări / E: ruina] 1 Prefacere în ruină (1). 2 (Fig) Stricare. 3 Distrugere (5) a sănătății Si: (înv) rupere. 4 Pierdere a averii Si: sărăcire.
3. [DLRLC] RUINARE, ruinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei; dărăpănare, năruire. Pe toată ziua rupem cîte o foaie din frumoasa carte a vechiei; și curînd... vom mîntui ruinarea tuturor acestor sfinte ruine. NEGRUZZI, S. I 204. 2. Fig. Sărăcire, istovire; distrugere. Cutezările turcilor se înmulțiră și țara mergea cu grăbire spre o ruinare totală, cînd brațul de fier al lui Mihai o opri la marginea prăpastiei. BĂLCESCU, O. I 194.
4. [DN] RUINARE s.f. Acțiunea de a (se) ruina și rezultatul ei. [Pron. ru-i-. / < ruina].
5. [DEX '09] RUINA, ruinez, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) preface în ruină, a (se) dărăpăna, a (se) degrada. 2. Fig. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci sau a face să sărăcească; a (se) distruge. ♦ A(-și) distruge sănătatea. [Pr.: ru-i-] – Din lat. ruinare, fr. ruiner.
6. [MDA2] roena v vz ruina
7. [MDA2] roina v vz ruina
8. [MDA2] rueni v vz ruina
9. [MDA2] ruiena v vz ruina
10. [MDA2] ruina [At: LB / V: (reg) ruiena, roina, roena, ruini, rueni / Pzi: ~nez / E: lat ruinare, fr ruiner] 1-2 vrt A (se) preface în mină (1) Si: a (se) dărăpăna (1), a (se) degrada (17), a (se) nărui. 3 vt (Fig) A strica. 4 vt (Fig) A distruge (6) (sănătatea). 5 vr (Fig) A decădea sufletește. 6-7 vrt (Fig) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea Si: a (se) sărăci, a (se) distruge (7).
11. [MDA2] ruini v vz ruina
12. [MDA2] ruinire sf vz ruinare
13. [DLRLC] RUINA, ruinez, vb. I. 1. Refl. (Despre o construcție, o localitate) A cădea sau a se preface în ruină, a se dărăpăna, a se nărui, a se surpa, a se degrada. Intri pe o poartă boltită, pe sub clopotnița care începe să se ruineze. SADOVEANU, O. VII 204. 2. Tranz. Fig. A face pe cineva să-și piardă averea, a sărăci; a distruge. Nu vede că omul acest fățarnic îl înșală, îl ruinează, îl trage la pieire. NEGRUZZI, S. III 151. ♦ A distruge sănătatea cuiva. I-a ruinat sănătatea. ▭ Începu să asculte... privind pe gînduri trupurile și fețele lor ruinate de vreme. SADOVEANU, O. VIII 224.
14. [DN] RUINA vb. I. tr., refl. 1. A (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci. ♦ (Fig.) A(-și) distruge sănătatea. [Pron. ru-i-. / cf. fr. ruiner].
15. [MDN '00] RUINA vb. tr., refl. 1. a (se) dărăpăna, a (se) nărui, a (se) surpa. 2. (fig.) a-și pierde, a face pe cineva să-și piardă averea; a sărăci. ◊ (fig.) a(-și) distruge sănătatea. (< fr. ruiner, lat. ruinare)
16. [Șăineanu, ed. VI] ruinà v. 1. a schimba în ruine, a dărâma; 2. a cauza ruina averii, a sănătății: jocul ruinează; 3. a cădea în ruine; 4. a-și pierde averea, sănătatea.
17. [Scriban] *ruinéz v. tr. (fr. ruiner). Dărîm, prăbușesc: cutremuru din 1908 a ruinat Messina. Fig. Sărăcesc: jocu de cărțĭ l-a ruinat. Stric tare: beția ĭ-a ruinat sănătatea. V. refl. Cad în ruină: mînăstirea a’nceput a se ruina. Sărăcesc, perd averea: a te ruina la jocu de cărțĭ. V. vatăm.
18. [DOOM 3] ruinare (desp. ru-i-) s. f., g.-d. art. ruinării; pl. ruinări
19. [DOOM 2] ruinare (ru-i-) s. f., g.-d. art. ruinării; pl. ruinări
20. [DOOM 3] ruina (a ~) (desp. ru-i-) vb., ind. prez. 1 sg. ruinez, 3 sg. ruinează; conj. prez. 1 sg. să ruinez, 3 sg. să ruineze
21. [DOOM 2] ruina (a ~) (ru-i-) vb., ind. prez. 3 sg. ruinează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL