1. [MDA2] rugire sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: rugi] (Rar) Răget.
2. [DEX '09] RUGI, rugesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A striga ca leul. – Cf. lat. rugire, fr. rugir.
3. [MDA2] rugea v vz rugi
4. [MDA2] rugi vi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 81v/24 / V: (reg) rugea / Pzi: rugesc / E: lat rugire] (Îrg; d. animale) A rage.
5. [DEX '98] RUGI, rugesc, vb. IV. Intranz. (Livr.) A striga ca leul. – Cf. lat. rugire, fr. rugir.
6. [Scriban] rugésc v. intr. (lat. rŭgire, it. rugeire, pv. sp. pg. rugir, vfr. ruir). Sec. 17. Mugesc, vorbind de leĭ.
7. [DOOM 3] rugi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. rugește, 3 pl. rugesc, imperf. 3 sg. rugea; conj. prez. 3 să rugească
8. [DOOM 2] rugi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. rugește, imperf. 3 sg. rugea; conj. prez. 3 să rugească
9. [DER] rugi (rugesc, rugit), vb. – A rage. – Mr. arujire „a necheza”. Lat. rūgῑre (Pușcariu 1481; REW 7428), cf. it. ruggire, prov., sp., port. rugir, v. fr. ruir. Folosit în sec. XVII de Dosoftei, azi rar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL