1. [DEX '09] RĂGACE, răgace, s. f. (Entom.) Rădașcă. – Din bg., sb. rogač.
2. [MDA2] răgace1 sf [At: LB / V: (reg) garacie (Pl: gărăcii), ragacea, ragoace (Pl: ragoci), ~aci sm, ~acie (Pl: ~găcii, ~cii), ~aoace, ~găce, ~găcie, ~găoace, ~goace, râgacie, regoace, rogaci sm, rug~, rugaci sm, rugacie / Pl: ~aci, (îrg) ~gaci / E: vsl *рогачь, bg рогач] 1 Rădașcă (1) (Lucanus cervus). 2 (Mun) Cărăbuș (1) (Melolontha vulgaris).
3. [DEX '98] RĂGACE, răgace, s. f. (Entom.) Rădașcă. – Din bg., scr. rogač.
4. [DLRLC] RĂGACE, răgace, s. f. (Și în forma răgăoace) Rădașcă. Cum fac furnicile cu cîte o răgăoace... pe care o golesc de toate măruntaiele, lăsîndu-i numai cheresteaua. GALACTION, O. I 262. – Variantă: răgăoace s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] răgace f. Zool. rădașcă. [Bulg. ROGAČ].
6. [Scriban] răgáce f., pl. răgácĭ (bg. rogačĭ, cerb, caradașcă, d. rog, corn. Totușĭ cp. și cu caragace. V. roșcov). Vest. Caradașcă. – În Trans. și rugacĭ m.
7. [MDA2] caradașcă sf vz rădașcă
8. [MDA2] ragacea sf vz răgace
9. [MDA2] ragaoace sf vz răgace
10. [MDA2] răgaci1 sm vz răgace1
11. [MDA2] răgacie1 sf vz răgace1
12. [MDA2] răgăce sf vz răgace1
13. [MDA2] răgăcie sf vz răgace1
14. [MDA2] răgăoace2 sf vz răgace1
15. [MDA2] răgăoace sf vz răgace1
16. [MDA2] răgoace sf vz răgace1
17. [MDA2] râgaci sf vz răgace1
18. [MDA2] râgacie sf vz răgace1
19. [MDA2] regoace sf vz răgace1
20. [MDA2] rogaci sm vz răgace1
21. [MDA2] rugace sf vz răgace1
22. [MDA2] rugaci sm vz răgace1
23. [MDA2] rugacie sf vz răgace1
24. [DLRLC] RĂGĂOACE s. f. v. răgace.
25. [Scriban] caradáșcă f., pl. ște (bg. garagaška. V. caragață. Est. Un fel de gîndac negru foarte mare care zboară noaptea și care se distinge pin doŭă coarne marĭ cu care strînge ca cu un clește (lucanus cervus). – Și rădașcă, răgace și răgașcă (vest). V. bondar, carabană.
26. [Scriban] rugácĭ m., pl. tot așa. V. răgace.
27. [DOOM 3] răgace (pop.) s. f., g.-d. art. răgacei; pl. răgace
28. [DOOM 2] răgace (pop.) s. f., g.-d. art. răgacei; pl. răgace
29. [DER] răgace (răgace), s. f. – Rădașcă (Lucanus cervus). – Var. răgaci, Trans. rugaci, rugace. Sl., cf. bg., sb., slov., rus. rogačĭ, ceh. roháč, din sl. rogŭ „corn” (Cihac, II, 303; Conev 52), sl. rogatŭ „cornut”. Este dubletul lui rădașcă (var. rodașcă, rudașcă, caradașcă), s. f. (boul-lui-Dumnezeu), cu schimb. cons. greu de explicat. – Der. radășcat, adj. (cu coarne ca de rădașcă).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL