1. [MDA2] rubricatură sf [At: DN2 / Pl: ? / E: ger Rutrikatur] Împărțire a unui registru, a unui formular etc. în rubrici (4) Si: liniatură.
2. [DN] RUBRICATURĂ s.f. Împărțirea unui registru, a unui formular etc. în rubrici; liniatură. [< germ. Rubrikatur].
3. [MDN '00] RUBRICATURĂ s. f. împărțire a unui registru, formular etc. în rubrici; liniatură. (< germ. Rubricatur)
4. [DOOM 3] rubricatură (desp. ru-bri-) s. f., g.-d. art. rubricaturii
5. [DOOM 2] rubricatură (ru-bri-) s. f., g.-d. art. rubricaturii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL