1. [MDA2] rubrica vt [At: ALEXI, W. / Pzi: ~chez / E: fr rubriquer] (Rar) A împărți în rubrici Si: a aranja (1), a clasifica (1), a rândui.
2. [DN] RUBRICA vb. I. tr. (Liv.) A împărți în rubrici, a clasifica. [Cf. fr. rubriquer, it. rubricare].
3. [DEX '09] RUBRICĂ, rubrici, s. f. 1. Despărțitură (verticală sau orizontală), cuprinzând una sau mai multe coloane, într-un registru, formular, grafic etc. 2. Spațiu rezervat (permanent) într-o publicație periodică pentru articole dintr-un anumit domeniu. 3. (Înv.) Titlu de pagină sau capitol care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu. – Din fr. rubrique, lat. rubrica.
4. [MDA2] rubrică sf [At: DRLU / A și: rubrică / Pl: -ici, (înv) -ice / E: lat rubrica, ger Rubrik, fr rubrique] 1 (îdt) Cerneală roșie. 2 (în cărțile, manuscrisele vechi) Titlu de carte sau de capitol scris cu roșu. 3 (Pex) Titlu. 4 Despărțitură, spațiu într-un registru, formular, grafic etc. 5 Spațiu rezervat (permanent) într-un ziar, într-o revistă, materialelor publicistice dintr-un anumit gen sau domeniu. 6 (Înv) Capitol. 7 (Înv) Paragraf.
5. [DLRLC] RUBRICĂ, rubrici, s. f. 1. Despărțitură (verticală sau orizontală) cuprinzînd una sau mai multe coloane într-un registru, formular, grafic etc. Rubrica «debit». Rubrica «credit». 2. Spațiu rezervat într-o publicație periodică pentru articole, comunicări etc., dintr-un anumit domeniu. Rubrica informațiilor. ▭ Materialul înregistrat subt această rubrică prezintă un interes deosebit și din punctul de vedere al istoriei sociale. IORDAN, N. L. 9. Nu omitea niciodată să o pomenească rubrica mondenă a ziarelor din capitală. C. PETRESCU, C. V. 235. 3. (Învechit) Titlu de pagină sau de capitol, care, în vechile manuscrise și cărți, se scria cu roșu.
6. [DN] RUBRICĂ s.f. 1. Titlu de carte sau de capitol scris cu roșu în vechile cărți sau manuscrise. 2. Despărțitură într-un registru, într-un formular, într-un grafic etc. 3. Spațiu rezervat permanent într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. [Pl. -ci. / cf. germ. Rubrik, fr. rubrique < lat. rubrica – pămînt roșu].
7. [MDN '00] RUBRICĂ s. f. 1. despărțitură într-un registru, formular, grafic etc. 2. spațiu rezervat într-o publicație periodică articolelor, comunicărilor etc. dintr-un anumit domeniu. (< fr. rubrique, germ. Rubrik, lat. rubrica)
8. [Șăineanu, ed. VI] rubrică f. 1. un fel de cretă roșie întrebuințată de dulgheri; 2. titlu tipărit roșu în vechile cărți juridice sau bisericești; 3. în ziare, titlu ce indică origina unei știri: sub rubrica de...
9. [Scriban] *rubrícă f., pl. ĭ (lat. rubrica, subînț. terra, pămînt, adică „lut roș” saŭ „cretă roșie”, cu care se scriaŭ titlurile și se întrebuința și ca emostatic, d. ruber, roș). Titlu al uneĭ părțĭ dintr’un ziar orĭ dintr’altă lucrare mare: rubrica informațiunilor. – Fals rúbrică.
10. [DOOM 3] rubrică (desp. ru-bri-) s. f., g.-d. art. rubricii; pl. rubrici
11. [DOOM 2] rubrică (ru-bri-) s. f., g.-d. art. rubricii; pl. rubrici
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL