1. [DEX '09] RUBEDENIE, rubedenii, s. f. (Pop.) Rudă1. – Cf. rudenie.
2. [MDA2] rubedenie sf [At: ODOBESCU, S. III, 23 / V: reb~ / Pl: ~ii / E: ns cf rudenie] (Pop) Rudă1 (7).
3. [DLRLC] RUBEDENIE, rubedenii, s. f. (Popular) Rudă (1); rudenie. Rubedenii printre atotputernicii zilei. C. PETRESCU, A. R. 17. Om să-i pui alăturea și să-l cauți în șapte sate, nu găsești unul mai bun decît pe Mihu, care nu-și mai știe rubedeniile și cuscrii și finii. SLAVICI, N. I 83. Aș! Abia ți-ai întins mîna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vreun unchi, vreo mătușă... EMINESCU, O. I 155.
4. [Șăineanu, ed. VI] rubedenie f. fam. rudenie. [V. rebedenie].
5. [Scriban] rubedénie, V. rudenie.
6. [MDA2] rebedenie sf vz rubedenie
7. [Șăineanu, ed. VI] rebedenie f. fam. rudenie: rebedenie la rebedenie trage ca acul la magnet ISP. [Alterațiune din rudenie sub o influență necunoscută].
8. [Scriban] rudénie f. (d. rudă și vsl. roždenie, naștere). Vechĭ. Neam, generațiune. Azĭ. Înrudire, alianță, legătura dintre rude. Rudă, neam, persoană înrudită: mĭ-a venit o rudenie, mĭ-aŭ venit rudeniile. – În Munt. și rubedénie (infl. de sîrb. rodbina), în Munt. vest și Olt. rebedénie, în Bz. și rumedénie. V. sumedenie.
9. [DOOM 3] rubedenie (pop.) (desp. -ni-e) s. f., art. rubedenia (desp. -ni-a), g.-d. art. rubedeniei; pl. rubedenii, art. rubedeniile (desp. -ni-i-)
10. [DOOM 2] rubedenie (pop.) (-ni-e) s. f., art. rubedenia (-ni-a), g.-d. art. rubedeniei; pl. rubedenii, art. rubedeniile (-ni-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL