1. [DEX '09] ROTULĂ, rotule, s. f. 1. Os rotund, turtit, anteposterior, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula.
2. [MDA2] rotulă sf [At: KRETZULESCU, A. D. 78/11 / A: și (rar) rotulă / Pl: ~le / E: fr rotule, lat rotulă] 1 Os mic în formă de disc în partea anterioară a genunchiului Si: (pop) oul genunchiului. 2 (Teh) Nucă. 3-4 (Înv) Rotiță (1-2).
3. [DEX '98] ROTULĂ, rotule, s. f. 1. Os turtit, de formă aproximativ triunghiulară, așezat în partea anterioară a genunchiului și care închide în așa fel încheietura, încât flexiunea se poate face numai într-un singur sens. 2. (Tehn.) Nucă (3). – Din fr. rotule, lat. rotula.
4. [DLRLC] ROTULĂ, rotule, s. f. 1. Os mic în formă de disc, mobil, așezat în partea anterioară a genunchiului, care închide încheietura astfel încît flexiunea se poate face numai într-un singur sens; oul genunchiului. 2. (Mec.) Nucă (3). Capul șurubului de calaj se termină cu un platou așezat pe o rotulă.
5. [DN] ROTULĂ s.f. 1. (Anat.) Os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. Ax rotund. [< fr. rotule, cf. lat. rotula].
6. [MDN '00] ROTULĂ s. f. 1. os mic și rotunjit situat în partea anterioară a genunchiului; patelă. 2. (tehn.) ax rotund; nucă. (< fr. rotule, lat. rotula)
7. [Șăineanu, ed. VI] rotulă f. Anat. oscior așezat în partea anterioară a genuchiului.
8. [Scriban] *rótulă f., pl. e (lat. rótula, dim. d. rota, roată). V. rol). Anat. Dură, osu genunchĭuluĭ. – Fals rotúlă (fr. rotule).
9. [DOOM 3] rotulă s. f., g.-d. art. rotulei; pl. rotule
10. [DOOM 2] rotulă s. f., g.-d. art. rotulei; pl. rotule
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL