1. [DEX '09] ROTOCOLIT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolat, -ă, rotogolat, -ă adj.] – V. rotocoli.
2. [MDA2] rotocolit, ~ă a [At: ODOBESCU, S. III, 254 / Pl: ~iți, ~e / E: rotocoli] 1 Circular (1). 2 (Reg) Încercuit.
3. [DLRLC] ROTOCOLIT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. În formă de cerc; circular. Doi castani bătrîni, stufoși, stau neclintiți cu frunza lor lată, întrerupînd albastrul cerului și întinzîndu-și pe verdeață umbrele lor împreunate ca două poloage negricioase și rotocolite. DELAVRANCEA, S. 222. Tigrului i se urîse cu această goană rotocolită, întocmai ca alergătura cailor cînd treieră la arie. ODOBESCU, S. III 254.
4. [DEX '09] ROTOCOLAT, -Ă adj. v. rotocolit.
5. [DEX '09] ROTOGOLAT, -Ă adj. v. rotocolit.
6. [MDA2] rotocolat, ~ă a [At: TDRG / V: (reg) ~ogo~ / Pl: ~ați, ~e / E: rotocol] În formă de cerc Si: rotocolit, rotund.
7. [MDA2] rotogolat, ~ă a vz rotocolat
8. [DLRLC] ROTOCOLAT, -Ă, rotocolați, -te, adj. Rotocolit. (Atestat în forma rotogolat) Doi brazi rotogolați. HODOȘ, P. P. 73. – Variantă: rotogolat, -ă adj.
9. [DLRLC] ROTOGOLAT, -Ă adj. v. rotocolat.
10. [Scriban] rotocolát și -gălát adj. În formă de rotocol, rătund.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL