1. [DEX '09] ROSTITOR, -OARE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Și substantivat) Care rostește, spune ceva. 2. Care este rostit, exprimat, spus. – Rosti + suf. -tor.
2. [MDA2] rostitor, ~oare [At: (a. 1717) URICARIUL^ V, 253/14 / Pl: ~i, ~oare / E: rosti + -tor] 1-2 smf, a (Rar) (Cel) care rostește (1). 3 a Care este exprimat Si: rostit (1), pronunțat, spus. 4 a (Rar) Care aranjează. 5 a (Reg) Foi de urzeală care n-au mai avut loc să treacă prin ițe și spată Si: (reg) mânz.
3. [DEX '98] ROSTITOR, -OARE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. (Și substantivat) Care rostește, spune ceva. 2. Rostit, exprimat, spus. – Rosti + suf. -tor.
4. [DLRLC] ROSTITOR, -OARE, rostitori, -oare, adj. (Rar) 1. Care spune, rostește ceva. (Substantivat) Rostitorii de palavre nu prea facă mare gură. BELDICEANU, P. 119. 2. Rostit, exprimat, spus. Părinte, vorbei tale prielnic rostitoare Am dat precum se cade deplină ascultare. NEGRUZZI, S. II 140.
5. [DOOM 3] rostitor (rar) adj. m., pl. rostitori; f. sg. și pl. rostitoare
6. [DOOM 2] rostitor (rar) adj. m., pl. rostitori; f. sg. și pl. rostitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL