1. [DEX '09] RONDEA s. f. v. rondelă.
2. [DEX '09] RONDELĂ, rondele, s. f. 1. Piesă de metal, de lemn, de mase plastice etc. în formă de placă plată circulară, perforată sau neperforată, având uneori fețele profilate, cu întrebuințări diverse. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton subțire, care acoperă alicele într-un cartuș de vânătoare. ♦ Disc metalic folosit la confecționarea prin batere a monedelor sau a medaliilor. 2. Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, folosită pentru analiza structurii macroscopice a lemnului, pentru determinarea vârstei arborilor doborâți etc. [Var.: rondea s. f.] – Din fr. rondelle.
3. [MDA2] rondelă sf [At: V. MOLIN, V. T. 57 / V: ~ea (sgp) / Pl: ~le / E: fr rondelle] 1 Mic disc de metal, de lemn etc. cu diverse utilizări în tehnică, element auxiliar de separare sau de siguranță între o piuliță și corpul piesei care se strânge Vz șaibă. 2 (Pan) Bucată rotundă. 3 Căpăcel în formă de disc, din carton subțire, care acoperă alicele dintr-un cartuș de vânătoare. 4 Disc de metal folosit ca semifabricat pentru monede, medalii etc. 5 (Sil) Mostră de formă cilindrică din trunchiul unui arbore, folosită la analiza structurii microscopice a lemnului, la determinarea vârstei etc. 6 (Îvr) Pelerină încrețită la gât.
4. [DLRLC] RONDEA, rondele, s. f. Rondelă.
5. [DLRLC] RONDELĂ, rondele, s. f. Piesă plată, circulară, perforată sau neperforată și avînd uneori fețele profilate; rondea. V. șaibă. ♦ Căpăcel în formă de disc, din carton subțire, care se așază în cartușul de vînătoare, deasupra alicelor. ♦ Disc de metal folosit la baterea monedelor sau metalelor.
6. [DN] RONDELĂ s.f. 1. Disc de metal găurit care se pune între o piuliță și o piesă care trebuie strînsă; șaibă. ♦ Căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuș de vînătoare. ♦ Disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. Porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, servind pentru analiza structurii lemnului, pentru determinarea vîrstei etc. [< fr. rondelle].
7. [MDN '00] RONDELĂ s. f. 1. disc de metal găurit care se pune între o piuliță care trebuie strânsă; șaibă. ◊ căpăcel în formă de disc din carton care acoperă alicele dintr-un cartuș de vânătoare. ◊ disc metalic utilizat la baterea monedelor sau a medaliilor. 2. porțiune din trunchiul unui arbore, de formă cilindrică, la analiza structurii lemnului pentru determinarea vârstei etc. (< fr. rondelle)
8. [DOOM 3] rondelă (piesă, disc) s. f., g.-d. art. rondelei; pl. rondele
9. [DOOM 2] rondelă (piesă, disc) s. f., g.-d. art. rondelei; pl. rondele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL