Definiție și ce înseamnă romoniță

1. [MDA2] romoniță sf vz romaniță

2. [Șăineanu, ed. VI] romoniță f. Tr. Bot. mușățel; romoniță mare, mărgărită. [V. ròman].

3. [DEX '09] ROMANIȚĂ, romanițe, s. f. (Bot.; regional) Mușețel. [Var.: romăniță s. f.] – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’.

4. [DEX '09] ROMĂNIȚĂ s. f. v. romaniță.

5. [MDA2] romaniță sf [At: GRECESCU, FL. 315 / V: (reg) rămân~, ~măn~ (A și: romăn~), ~men~, ~mn~, romonit, romon~ (A și: romon~), ~mun~, rum~, rumăn~, rumân~ / E: roman2 + -iță cf ucr романець] 1 (Bot; șîc ~ bună, ~ mică) Mușețel (Matricaria chamomilla). 2 (Șîc ~ nemirositoare, ~ neadevărată, reg, ~ puturoasă) Plantă asemănătoare cu mușețelul, dar neparfumată Si: (reg) chioara-găinii, mărăriță, mărarul-broaștei, mușețel-prost, ochiul-boului, romon (2)-bolund, tătăiși (Matricaria inodora). 3 (Șîc ~ de munte) Planta Achillea schurii. 4 (Reg; îc) ~ de-câmp, ~ proastă Plantă erbacee cu flori ca ale mușețelului Si: (reg) mărucă, mărună, măruncă, mușețel-prost, roman2 (7) (Anthemis arvensis). 5 (Bot; reg; îc) ~-mare Aurată2 (2) (Anthemis nobilis). 6 (Bot; șîc ~- galbenă, romăniță mare galbenă) Floare (33)-de-perină (Anthemis tinctoria). 7-9 (Bot; șîc ~ mare) Margaretă (Chrysanthemum carinatum, leucanthem și rotundifolium). 10 (Îc) ~-puturoasă, ~-proastă, ~ța-câinelui Plantă erbacee cu miros neplăcut, cu flori ca ale mușețelului Si: (reg) fulică, fulin, mărarul-câinelui, mărună, măruncă, momoriță, mușețel-prost, ochiul-boului, roman2 (7)-puturos, romanoi (Anthemis cotula). 11 (Bot; îc) ~-de-grădină Granat2 (Chrysantheum parthenium). 12 (Bot; îc) Romoniță-turcească Floarea (78)-raiului (Chiysantheum cinerariae folium). 13 (Bot; îc) Rumăniță-mare Floarea (27)-soarelui (Helianthus annuus). 14 (Îc) -rea Plantă nedefinită mai îndeaproape. 15 (Îc) ~ța-calului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 16 (Art.; șîf romonița) Horă urmată de sârbă. 17 Melodie după care se execută romanița (16)

6. [MDA2] romăniță sf vz romaniță

7. [MDA2] româniță sf vz romaniță

8. [MDA2] romeniță sf vz romaniță

9. [MDA2] romniță sf vz romaniță

10. [MDA2] romoniț sm vz romaniță

11. [MDA2] rumaniță sf vz romaniță

12. [MDA2] rumăniță sf vz romaniță

13. [MDA2] rumâniță sf vz romaniță

14. [DLRLC] ROMANIȚĂ, romanițe, s. f. Plantă asemănătoare cu mușețelul, dar mai mare decît acesta (Anthemis). Fetele strîng soponele, romaniță, măzăriche. SADOVEANU, O. II 189. Cu o măiastră ușurință, rupse un mare și frumos fir de romaniță albă. HOGAȘ, M. N. 102. – Accentuat și: (Mold.) romaniță. – Variante: romăniță (ALECSANDRI, P. III 55), romîniță (GALACTION, O. I 344) s. f.

15. [DLRLC] ROMÎNIȚĂ s. f. v. romaniță.

16. [Scriban] rómăniță (Mold. sud) și -íță (nord) f., pl. e (rut. rumánecĭ și rumĕánok, rus. romén, romáška, pol. rumaniec, rumian, d. germ. römische kamille, id. V. róman). Mușățel. – În Trans. Olt. romoniță.

17. [Scriban] rómon, romoníță, V. róman, romăniță.

18. [DOOM 3] romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

19. [DOOM 2] romaniță s. f., g.-d. art. romaniței; pl. romanițe

20. [DER] romaniță (romanițe), s. f. – 1. Mușețel (Matricaria chamomilla). – 2. Crizantemă de cîmp (Anthemis arvensis). – 3. Mușețel-prost (Anthemis cotula). – Var. romăniță, romoniță. De la roman „romaniță puturoasă, crizantemă” (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 318), cf. sb. ramenka „mușețel”, sb. ramenek, rut. romanecĭ „crizantemă”, rus. romannik „vetrice”.

21. [DFL] ANTHEMIS L., ROMANIȚĂ, fam. Compositae. Gen originar din Europa, cca 98 specii, erbacee, cu receptacul paleaceu, florile centrale tubuloase, cele radiale ligulate, oblongi, numeroase, dispuse în capitule înconjurate de un involucru semiglobulos sau plan, cu foliole imbricate. Frunze adînc-divizate, alterne, fără stipele.

22. [DRAM 2021] romaníță, romanițe, (româniță), s.f. (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla). ■ (med. pop.) La răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc. – Din pol. rumianiec, ucr. romanec' (DEX); din roman „mușețel; crizantemă” (Miklosich, Cihac, după DER) + suf. -iță (MDA).

23. [DRAM 2015] romaniță, romanițe, (româniță), s.f. – (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla). ♦ (med. pop.) Plantă medicinală cu proprietăți calmante și dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc. (Borza, 1968: 107). – Din pol. rumianiec, ucr. romanec’ (DEX); din roman „mușețel; crizantemă” (Miklosich, Cihac, cf. DER) + suf. -iță (MDA).

24. [DRAM] romaniță, -e, (româniță), s.f. – (bot.) Mușețel (Matricaria chamonilla); plantă medicinală cu proprietăți calmante și dezinfectante, utilizată la răni, tuse, răceală, dureri de dinți, de stomac, năduf etc (Borza 1968: 107). – Din roman „mușețel” (< ucr. roman) + -iță, cf. pol. rumianiec, ucr. romanec.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro