1. [DEX '09] ROMBOEDRU, romboedre, s. n. 1. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. 2. Formă cristalografică simplă, limitată la șase fețe cu contur rombic. – Din fr. rhomboédre.
2. [MDA2] romboedru sn [At: J. CIHAC, I. N. 340/15 / V: (înv) ~eder / S și: rhom~ /Pl: ~re, (înv) ~ri / E: rhomboèdre, ger Rhomboeder] Poliedru cu toate fețele în formă de romb (1).
3. [DLRLC] ROMBOEDRU, romboedre, s. n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb.
4. [DN] ROMBOEDRU s.n. Poliedru cu toate fețele în formă de romb. [Pron. rom-bo-e-. / < fr. rhomboèdre, cf. gr. rhombos – romb, hedra – bază].
5. [MDN '00] ROMBOEDRU s. n. poliedru cu toate fețele în formă de romb. (< fr. rhomboèdre)
6. [Șăineanu, ed. VI] romboedru n. paralelipiped ale cărui toate fețele sunt niște romburi egale.
7. [Scriban] *romboédru n., pl. e, și m. (romb și -edru din di-edru). Geom. Min. Cristal ale căruĭ fețe îs rombice.
8. [MDA2] romboeder sn vz romboedru
9. [DOOM 3] romboedru (desp. -e-dru) s. n., art. romboedrul; pl. romboedre
10. [DOOM 2] romboedru (-e-dru) s. n., art. romboedrul; pl. romboedre
11. [MDO] romboedru, pl. romboedre
12. [DETS] ROMBO- „romb, rombic”. ◊ gr. rhombos „titirez, sfîrlează” > fr. rhombo-, engl. id., germ. id., it. rombo- > rom. rombo-. □ ~edru (v. -edru), s. n., poliedru cu toate fețele în formă de romb; ~id (v. -id), adj., s. n., 1. adj., s. n., (Figură) în formă de romb. 2. s. n., Mușchi al spatelui, situat sub trapez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL