1. [DEX '09] ROMÂNCUȚĂ, româncuțe, s. f. Diminutiv al lui româncă. – Româncă + suf. -uță.
2. [MDA2] româncuță sf [At: ALECSANDRI, D. III, 65 / Pl: ~țe / E: româncă + -uță] 1-2 (Șhp) Româncă (1) (frumoasă).
3. [DLRLC] ROMÎNCUȚĂ, romîncuțe, s. f. Diminutiv al lui romîncă. Romîncuța mulțumește, suflă-ncet peste cofiță Și cu apa nencepută udă rumena-i guriță. ALECSANDRI, P. III 65.
4. [DOOM 3] româncuță s. f., g.-d. art. româncuței; pl. româncuțe
5. [DOOM 2] româncuță s. f., g.-d. art. româncuței; pl. româncuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL