1. [MDA2] rocoțel, ~ea smf [At: GRECESCU, FL. 121 / V: ~tel / Pl: ? / E: ns cf rocoină] 1 (Mai ales îf rocoțea) Mică plantă târâtoare, cu flori albe, asemănătoare cu niște steluțe, așezate câte două Si: (reg) buruiana-junghiului, iarba-cășunatului, intiță, ochișor, răhuă, sclipeți, steluța-fetei, steluță (Stellaria graminea). 2 (Bot; reg; îf rocoțel) Răcovină (Stellaria media). 3 (Bot; reg; îf rocoțel) larbă-moale (Stellaria holostea). 4 (Bot; reg; îf rocoțel) Cuișoriță (1) (Holosteum umbellatum).
2. [Șăineanu, ed. VI] rocoțel m. Bot. 1. răcoină; 2. plantă cu flori albe sau roze, producând fructe cu numeroase semințe (Holosteum umbellatum). [Origină necunoscută].
3. [Scriban] rocoțél m., pl. eĭ. Răcovină.
4. [MDA2] rocotel sm vz rocoțel
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL