1. [DEX '09] ROCOȚEA, rocoțele, s. f. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea). – Et. nec. Cf. rocoină.
2. [DOOM 3] rocoțea s. f., art. rocoțeaua, g.-d. art. rocoțelei; pl. rocoțele
3. [DOOM 2] rocoțea s. f., art. rocoțeaua, g.-d. art. rocoțelei; pl. rocoțele, art. rocoțelele
4. [DE] ROCOȚEÁ (cf. rocoină) s. f. Plantă erbacee perenă toxică din familia cariofilaceelor, înaltă până la 60 cm, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe, dispuse în cime terminale (Stellaria graminea). Se cunosc c. 120 de specii răspândite pe tot globul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL