Definiție și ce înseamnă rocoșire

1. [MDA2] rocoșire sf [At: N. COSTIN, L. 96 / V: rec~ / Pl: ~ri / E: rocoși] (Înv) Răzvrătire.

2. [Scriban] rocoșíre și rocoșitúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Revoltă (Let. I, 73).

3. [DEX '09] ROCOȘI, rocoșesc, vb. IV. Refl. (Înv.) A se răzvrăti, a se răscula. – Din pol. rokoszyc’sie.

4. [MDA2] răcoși v vz rocoși

5. [MDA2] rocoși vr [At: URECHE, L. 64 / V: răc~ / Pzi: ~șesc / E: pn rokoszyč się] (Înv) A se răzvrăti.

6. [DLRLC] ROCOȘI, rocoșesc, vb. IV. Refl. (Învechit și arhaizant) A se răzvrăti, a se răscula. Constantin Serdarul Cantemir învăluise pe mazilii și răzeșii care se rocoșiseră împotriva domniei. SADOVEANU, Z. C. 203.

7. [Scriban] răcoșésc, V. rocoșesc.

8. [Scriban] rocoșésc (mă) v. refl. (pol. rokoszyć sie). Rar azĭ. Mă revolt (Let. 2, 43, și 3, 27). – Vechĭ și răc- și -șănesc.

9. [DOOM 3] rocoși (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă rocoșesc, 3 sg. se rocoșește, imperf. 1 mă rocoșeam; conj. prez. 1 sg. să mă rocoșesc, 3 să se rocoșească; imper. 2 sg. afirm. rocoșește-te; ger. rocoșindu-mă

10. [DOOM 2] !rocoși (a se ~) (înv.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se rocoșește, imperf. 3 sg. se rocoșea; conj. prez. 3 să se rocoșească; ger. rocoșindu-se

11. [DER] rocoși (rocoșesc, rocoșit), vb. refl. – A se răzvrăti, a se răscula. – Var. răcoși. Pol. rokosz „ridicare, răscoală” (Cihac, II, 316), rokoszyć sę „a se răscula”, cf. rut. rakaš, rus. rokoš. – Der. rocoșan, s. m. (rebel); rocoșelnic, adj. (rebel); rocoșitură, s. f. (răscoală). Toate aceste cuvinte sînt înv., sec. XVII-XVIII.

12. [DLRLV] ROCOȘIRE s. f. (Mold.) Răzvrătire, răscoală. După multă mustrare pentru rocoșirea lui asupra împărăției Râmului, l-au omorît. NCL I, 45; cf. NCL I, 33. Etimologie: rocoși. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoși, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură. Cf. hăbrușag, rocoș, rocoșeală, rocoșit, rocoșitură, zurba (2), zurbalîc.

13. [DLRLV] RĂCOȘI vb. v. rocoși.

14. [DLRLV] ROCOȘI vb. (Mold.) A se răzvrăti, a se răscula. De multe ori i-au și biruit ... de multe ori i-au asudat, rocoșindu-să și nu fără moarte. URECHE. Aceale capete ce s-au fost rocoșit asupra lui, nevrînd să i să inchine, Duca-Vodă le-au dat război la Chișinău. PSEUDO-COSTIN, 12v. Iară cu cît s-au lepădat omul de Dumnedzău, cu atîta și zidirile s-au rocoșit asupra omului. NCCD, 307; cf. M. COSTIN; N. COSTIN; NCL I 33, 45; CANTEMIR. HR.; PSEUDO-AMIRAS; PSEUDO-MUSTE. Variante: răcoși (CANTEMIR, HR.). Etimologie: pol. rokoszyc sie. Vezi și rocoș, rocoșan, rocoșeală, rocoșelnic, rocoșire, rocoșit, rocoșitor, rocoșitură.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro