1. [DEX '09] ROIB, ROAIBĂ, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu părul roșcat sau brun. ♦ (Substantivat, m.) Cal cu părul roșcat sau brun. – Lat. robeus.
2. [MDA2] roib, roaibă [At: ROSETTI, B. 103 / V: (reg) roibă / E: ml robeus] 1-2 smf, a (Cal) cu părul roșcat (deschis) sau roșu-gălbui Si: șarg. 3-4 smf, a (Reg) (Cal) cu părul sur. 5 a (Reg; d. cai) Roșu cu pete albe la picior și la frunte. 6 smf (Reg) Mârțoagă. 7 smf (Reg) Persoană cu părul roșu.
3. [MDA2] roibă2 a vz roib
4. [DEX '98] ROIB, ROAIBĂ, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu părul roșcat sau brun. ♦ (Substantivat) Cal cu părul roșcat sau brun. – Lat. robeus.
5. [DLRLC] ROIB, ROAIBĂ, roibi, roaibe, adj. (Despre cai) Cu părul roșcat. Potcoavele calului roib sunau rar și dulce pe șosea: tac-tac, tac-tac... SADOVEANU, O. I 369. Cheleș chemă calul cel roib. POPESCU, B. III 44. ♦ (Substantivat) Cal cu părul roșcat. Roibul cela... mănîncă foc nu altăceva! BUJOR, S. 102. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul cînd îl port. COȘBUC, P. I 109.
6. [Șăineanu, ed. VI] roib a. care bate în roșiu. [Lat. RUBEUS]. ║ m. cal cu părul roșcat.
7. [Scriban] roĭb, roáĭbă adj. (lat. rŭbeus, roșiatic, roș; vgr. erythrós; it. robbio, fr. rouge, sp. rubio, pg. ruivo. V. roĭbă. Cp. cu aĭbă, cuĭb). Roșcat, vorbind de caĭ. S. m. și f. Puse șaŭa pe roĭbu.
8. [DOOM 3] !roib adj. m., s. m., pl. roibi; adj. f., s. f. roaibă, pl. roaibe
9. [DOOM 2] roib adj. m., s. m., pl. roibi; adj. f. roaibă, pl. roaibe
10. [DER] roib (roibi), adj. – Șarg. – Mr. aroibu. Lat. rubeus (Cipariu, Elemente, 72; Pușcariu 1473; REW 7408; Graur, Rom., LV, 472), cf. v. it. robbio (v. sard. rubiu), prov. roi, fr. rouge, cat. roig, sp. rubio. Din rom. provine mag. rojb (Edelspacher 21).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL