1. [DEX '09] RIVALIZA, rivalizez, vb. I. Intranz. A se sili să ajungă sau să întreacă pe cineva în ceea ce privește talentul, meritul, puterea etc.; a concura. A rivaliza cu cineva. ♦ A sta alături de..., a egala; a sta pe aceeași treaptă. – Din fr. rivaliser.
2. [MDA2] rivaliza vi [At: ASACHI, L. 68/13 / V: ~zi / S și: ~isa / Pzi: ~zez / E: fr rivaliser cf ger rivalisieren] 1 (Udp „cu”) A aspira la egalarea (sau la depășirea) cuiva în ce privește talentul, meritul, puterea etc. Si: (înv; nob) a rivala (1). 2 A-și disputa cu cineva o situație, un merit, un talent etc. Si: (înv; nob) a rivala (2). 3 A avea valoarea, importanța, frumusețea etc. apropiată sau egală cu a cuiva sau a ceva Si: a egala (3), (înv; nob) a rivala (3).
3. [DEX '98] RIVALIZA, rivalizez, vb. I. Intranz. A se sili să ajungă sau să întreacă pe cineva în ce privește talentul, meritul, puterea etc.; a concura. A rivaliza cu cineva. ♦ A sta alături de..., a egala; a sta pe aceeași treaptă. – Din fr. rivaliser.
4. [DLRLC] RIVALIZA, rivalizez, vb. I. Intranz. (Urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A se sili să ajungă sau să întreacă pe cineva în ce privește talentul, meritul, puterea, vaza, dragostea; a concura. A rivalizat cu cei mai mari scamatori ai lumii. SAHIA, N. 66. ♦ A sta alături de, a egala, a sta pe aceeași treaptă.
5. [DN] RIVALIZA vb. I. intr. A năzui, a tinde să ajungă. ♦ A sta alături de...; a egala. [< fr. rivaliser].
6. [MDN '00] RIVALIZA vb. intr. a aspira, a tinde să ajungă, să întreacă pe cineva; a concura. ◊ a sta alături de...; a egala. (< fr. rivaliser)
7. [Șăineanu, ed. VI] rivalizà v. a se întrece în talent sau merit cu cineva.
8. [Scriban] *rivalizéz v. intr. (fr. rivaliser, d. rival, rival). Îs în rivalitate, mă întrec cu altu: porturile rivalizează între ele.
9. [DOOM 3] rivaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rivalizez, 3 rivalizează; conj. prez. 1 sg. să rivalizez, 3 să rivalizeze
10. [DOOM 2] rivaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 rivalizează
11. [IVO-III] rivalizez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL