1. [DEX '09] STRĂGĂLIE, străgălii, s. f. (Pop.) 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia roții unui car, pentru a împiedica frecarea roții. 2. (La pl.) Podoabe, elemente decorative adăugate la hamuri. [Var.: strangalie s. f.] – Din ngr. strangaliá.
2. [MDA2] străgălie [At: VALIAN, V. / V: stărg~, ~ragal~, ~reg~, șt~ / Pl: ~ii / E: ngr στραγαλία] 1 sf Inel sau disc de oțel găurit care se montează la osia unui car pentru a împiedica frecarea roții de podul carului Si: (reg) rândunică, țăcălie. 2 av (Reg; îe) A-și face picioarele ~ și a o întinde A se găti și a pleca repede. 3 sf Mic disc aflat în partea de sus a fusului de la masa olarului, care se învârtește și pe care se dă formă lutului. 4 sf (Trs) Disc din fontă (în formă de roată sau de cerc) care acoperă ochiurile plitei. 5 sf (Reg; mpl) Podoabă la hamuri. 6 sf (Spc) Zurgălău la hamuri. 7 sf (Mun) Măciulie.
3. [DEX '98] STRĂGĂLIE, străgălii, s. f. 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia roții unui car, pentru a împiedica frecarea roții. 2. (La pl.) Podoabe, elemente decorative adăugate la hamuri. [Var.: strangalie s. f.] – Din ngr. strangaliá.
4. [DLRLC] STRĂGĂLIE, străgălii, s. f. 1. Disc de oțel găurit care se montează pe osia unui car, pentru a împiedica frecarea roții de podul carului. 2. (Mai ales la pl.) Podoabe la hamuri, zurgălăi. (Cu pronunțare regională) Șeaua-i luce-n aurel, Scările-i în argințel, Iar biciul cu măciuliă Și frîul cu străgăliă. TEODORESCU, P. P. 20. – Variantă: strangalie (PAMFILE, I. C. 130) s. f.
5. [Șăineanu, ed. VI] străgălie f. cerculeț de fier pe lângă capătul osiei (spre a împiedica frecarea câpățânei cu umărul podului). [Origina necunoscută].
6. [Scriban] străgălíe și stragalíe f. (ngr. strangaliá, laț, frînghie. V. strangulez. Cp. cu păpădie). Discu de fer care se pune între roată și partea groasă a osiiĭ ca să împedece roaderea osiĭ. Discu de fer saŭ de gumă de la zabală: străgăliile zabaleĭ (Chir. Grănic.). Discurile (roatele, cercurile) pliteĭ (Trans. sud). Discu învîrtitor din mijlocu mesei olaruluĭ. – Și rastagalíe. În Trans. și ristigoálă, pl. e. V. șaĭbă, spogîrniceală.
7. [DEX '09] STRANGALIE s. f. v. străgălie.
8. [MDA2] ristigoală sf vz străgălie
9. [MDA2] stărgălie sf vz străgălie
10. [MDA2] stragalie sf vz străgălie
11. [MDA2] stregălie sf vz străgălie
12. [Scriban] ristigoálă, V. străgălie.
13. [Scriban] stragalíe, V. străgălie.
14. [DOOM 3] străgălie (pop.) s. f., art. străgălia, g.-d. art. străgăliei; pl. străgălii, art. străgăliile (desp. -li-i-)
15. [DOOM 2] străgălie (pop.) s. f., art. străgălia, g.-d. art. străgăliei; pl. străgălii, art. străgăliile
16. [DER] străgălie (-ii), s. f. – Disc, rotiță, care are diferite întrebuințări și aplicații, la capătul osiei carului, la masa olarului, la mașinile de gătit cu cărbune etc. – Var. stragalie, rastagalie. Ngr. τροχαλία „scripete” (cf. Diculescu, Elementele, 462, care se gîndește totuși la gr.). probabil alterat de contactul cu alte cuvinte care exprimă ideea de „rotunjime”, cf. ngr. στρογγύλος „rotund” (Cihac, II, 704), ngr. στραγγαλία „laț” (Scriban).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL