1. [MDA2] risipitură sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 274r/7 / V: răs~, (reg) sirip~ / Pl: ~ri / E: risipi + -tură] 1-2 (Reg; îf siripitură) Risipă (1-2) 3-5 (Înv) Risipire (1-2, 13). 6 (Pex) Înfrângere. 7 (Ccr; mpl) Rămășiță a unei cete înarmate, a unei oști înfrânte. 8 Dărâmare (1). 9 (Ccr; mpl) Dărâmătură (1). 10 (Ccr; mpl) Crăpătură. 11 (Prin Trs) Prăpastie. 12 (Înv) Distrugere (1). 13 Pieire.
2. [DLRLC] RISIPITURĂ, risipituri, s. f. (Mai ales la pl.) Dărîmătură, ruină. Din risipiturile cîtorva colibe acoperite cu stuh... o ființă în zdrențe răsări amenințătoare. SADOVEANU, Z. C. 25.
3. [DLRM] RISIPITURĂ, risipituri, s. f. (Înv.) Dărîmătură, ruină. – Din risipi + suf. -(i)tură.
4. [MDA2] răsipitură sf vz risipitură
5. [MDA2] siripitură sf vz risipitură
6. [DAR] risipitură, risipituri, s.f. (reg.) 1. belșug, abundență. 2. împrăștiere, alungare; înfrângere, zdrobire. 3. dărâmare, năruire, distrugere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL