1. [DEX '09] RĂȘCHITOR, rășchitoare, s. n. Unealtă pe care se deapănă tortul, lâna de pe fuse sau de pe gheme pentru a le face scul sau jurubiță. [Var.: răschitor s. n.] – Rășchia + suf. -tor.
2. [MDA2] rășchitor sn [At: KLEIN, D. 412 / V: (îrg) răsc~, (reg) răschitoare sf, ~iet~ (Pl: și: ~ietori sm) snm, răschi~, ~oare sf, ~iit~, râc~, râschitoare sf, râsc~, râșchii~, râșchitoare sf, râș~ (Pl și: râșchitori sm) snm, reschitoare sf, res~, reș~, risc~, rispi~ (sgp) sn, rișchitoare sf, riș~, rișpi~, rusc~ / Pl: ~oare / E: rășchia + -tor] 1 Unealtă pe care se deapănă tortul de pe fus sau de pe ghem, pentru a-l face jurebie Si: (reg) râșchi. 2 (Reg; de obicei îcs) De-a rășchitorilea sau d-a rischitorul Joc de copii în care doi se prind spate la spate, iar unul dintre ei, aplecându-se, îl ridică pe celălalt în spinare cu fața în sus. 3 (Reg; dep; îf rășchitor) Om slab și înalt. 4 (Lpl) Picioare lungi și subțiri. 5 (Reg) Cantitate de fire care se pune o dată pe rășchitor (1).
3. [DLRLC] RĂȘCHITOR, rășchitoare, s. n. (Și în forma răschitor; cu pronunțare regională rîșchitor, rîschitor) Unealtă pe care se deapănă tortul de pe fus sau de pe ghem, pentru a-l face scul sau jurubiță. Mai stai numai nițel, Mărioaro, să-mi pui niște canură pe rășchitor! SANDU-ALDEA, D. N. 228. Seara pleci pe la ogor, Cînepă stă-n rîșchitor. TEODORESCU, P. P. 343. ◊ (În comparații) O pasăre naltă, Cu picioare Rîschitoare Și c-un gît Pînă-n pămînt. TEODORESCU, P. P. 130. – Variantă: răschitor s. n.
4. [DEX '09] RĂSCHITOR s. n. v. rășchitor.
5. [MDA2] răschitoare sf vz rășchitor
6. [MDA2] răschitor sn vz rășchitor
7. [MDA2] rășchietor sn vz rășchitor
8. [MDA2] rășchiitor sn vz rășchitor
9. [MDA2] rășchitoare sf vz rășchitor
10. [MDA2] râchitor sn vz rășchitor
11. [MDA2] râschitoare sf vz râșchitor
12. [MDA2] râschitor sn vz rășchitor
13. [MDA2] râșchiitor sn vz rășchitor
14. [MDA2] râșchitor sn vz rășchitor
15. [MDA2] reschitoare sf vz rășchitor
16. [MDA2] reschitor sn vz rășchitor
17. [MDA2] reșchitor sn vz rășchitor
18. [MDA2] rischitor sn vz rășchitor
19. [MDA2] rispitor sn vz rășchitor
20. [MDA2] rișchitoare sf vz rășchitoare
21. [MDA2] rișchitor sn vz rășchitor
22. [MDA2] rișpitor sn vz rășchitor
23. [MDA2] ruschitor sn vz rășchitor
24. [Șăineanu, ed. VI] răschitor n. 1. unealtă de depănat tortul; 2. fig. se zice de un om slab și înalt. [V. răschirà].
25. [Scriban] răschitór și rășchitór (vest) și rîșchitór (est) n., pl. oare (din *răschietor, d. a răschia). Un fel de crăcană saŭ furcă întrebuințată la depănat lîna saŭ cînepa de pe fus p. a o face în formă de sculurĭ. – La Lung. ns. 137, răsch-, la Agrab, Înt. 116, risch-.
26. [Scriban] rășchiĭ, rășchitór, V. răsch-.
27. [Scriban] rischitór, V. răschitor.
28. [Scriban] rîșchiĭ, rîșchitór, V. răschiĭ, -itor.
29. [DOOM 3] rășchitor s. n., pl. rășchitoare
30. [DOOM 2] rășchitor s. n., pl. rășchitoare
31. [DRAM 2021] rășchitór, rășchitoare, (răștitor), s.n. (reg.) Suportul pe care se pune tortul de cânepă de pe fus: „Rășchitorul este construit dintr-o botă de lemn; un capăt se termină înfurcit, iar celălalt lățit din două părți egale. Tortul de cânepă de pe fus pe această unealtă se răsfiră. Apoi, luat de pe rășchitor, se fierbe în apă cu cenușă” (Bârlea, 1924, II: 470). – Din rășchia + suf. -tor (Scriban, DEX, MDA).
32. [DRAM 2015] rășchitor, rășchitoare, (răștitor), s.n. – (reg.) Bota pe care se pune tortul de cânepă de pe fus: „Rășchitorul este construit dintr-o botă de lemn; un capăt se termină înfurcit, iar celălalt lățit din două părți egale. Tortul de cânepă de pe fus pe această unealtă se răsfiră. Apoi, luat de pe rășchitor, se fierbe în apă cu cenușă” (Bârlea, 1924, II: 470): „Mă ducei în sus pe luncă / Să fac răștitor și furcă” (Țiplea, 1906: 497). – Din rășchia „a depăna firele toarse de pe fus” + suf. -tor (Scriban, DEX, MDA).
33. [DRAM] rășchitor, -are, (răștitor), s.n. – Bota pe care se pune tortul de cânepă de pe fus: „Rășchitorul este construit din o botă de lemn; un capăt se termină înfurcit, iar celălalt lățit din două părți egale. Tortul de cânepă de pe fus pe această unealtă se răsfiră. Apoi, luat de pe rășchitor, se fierbe în apă cu cenușă” (Bârlea 1924 II: 470): „Mă ducei în sus pe luncă / Să fac răștitor și furcă” (Țiplea 1906. 497). – Din rășchia „a depăna firele toarse de pe fus”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL