1. [MDA2] rinichi sm [At: BIBLIA (1688), 60 / V: (îrg) răn~, (înv) rinic, (reg) rân~, ran~, ren~, ~iche, ~inchi / Pl: ~ / E: ml reniculus] 1 Fiecare dintre cele două organe interne ale omului și ale animalelor superioare, care secretează și excretează urina și care sunt situate în regiunea lombară, în afara cavității peritoneale, de fiecare parte a coloanei vertebrale Si: (pop) rărunchi, (reg) mămuc, momic. 2 (Med; îs) ~ artificial Aparat care servește la înlocuirea temporară a funcțiilor rinichiului, eliminând totodată produșii toxici din sânge, fără să modifice compoziția lui Si: dializator (3), dializor.
2. [Scriban] riníchĭ și (vechĭ) răníchĭ, rîníchĭ m., pl. tot așa (lat. *renîcŭlus îld. renĭcŭlus, dim. d. ren, rênis, rinichĭ; it. rognone și arnione, fr. rognon, d. lat. *renio, renionis. V. rărunchĭ, rînă). Vest. Fie-care din cele doŭă glande care secretează urina și care-s așezate lîngă șira spinăriĭ la șale. (Se zice și despre om, și despre animale). – În Olt. rininchĭ. V. bojoc, gighir.
3. [DOOM 3] rinichi s. m., pl. rinichi, art. rinichii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL