1. [DEX '09] RÂNDUNEA, rândunele, s. f. Rândunică. – Lat. *hirundinella.
2. [MDA2] rândunea sf vz rândunică
3. [DEX '09] RÂNDUNICĂ, rândunici, s. f. 1. Pasăre călătoare insectivoră cu coada adânc bifurcată, cu pene albe-gălbui pe burtă și negre-albăstrui pe spate (Hirundo rustica). 2. Compus: rândunică-de-mare = pește marin care înoată pe fundul apei cu ajutorul înotătoarelor pectorale (Trigla lucerna). 3. Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, așezată în vârful acestuia. – Rândun[ea] + suf. -ică.
4. [DEX '09] ROCHIȚĂ, rochițe, s. f. Diminutiv al lui rochie; rochioară. ◊ Compus: (Bot.) rochița-rândunicii = volbură. – Rochie + suf. -iță.
5. [MDA2] arândunea sf vz rândunea
6. [MDA2] răndunea sf vz rândunea
7. [MDA2] răndurea sf vz rândunea
8. [MDA2] răndurică sf vz rândunică
9. [MDA2] rândunică sf [At: (a. 1661) GCR I, 179/12 / V: ~nea, (îrg) ~urică, (înv) răndunea, răndurea, ronduncă, rondunea, rundunea, rundurea / G-D: și ~ichii / Pl: ~ici, (rar) ~ice / E: rândunea css (ml hirundinella)] 1 (Șîs ~ de casă, ~ de cămine, ~ de câmp, ~ de coș, ~ de sad, ~ de sat, ~ de țară) Pasăre călătoare cu coada despicată, cu spatele albastru-închis, cu pântecele alb și cu fruntea și bărbia roșii Si: (înv) rândunelă, (reg) rânduniță (Hirundo rustica). 2 (Buc; îcs) De-a ~ca Joc de copii Si: țurcă. 3 (Îc) ~ca-Domnului Codobatură (1) (Motacilla alba). 4 (Îc) ~-de-apă (sau ~-de-lut, ~-de mal, ~-de-pământ, ~-de-pârâu, ~-de-ploaie) Lăstun-de-mal (Riparia riparia). 5 (Îc) ~-de-ploaie (sau ~-de-munte, ~-de-pădure, ~-de-turn, ~-de-ziduri) Drepnea (Cypselus opus). 6 (Îc) ~-de-noapte Păpăludă (Caprimulgus europaeus). 7 (Îc) ~-de-mare Pescăruș (Sterna hirundo). 8 (Îc) ~-de-stepă Ciovică1 (4)-de-mare (Glareola pratineola). 9 (Reg; șîs ~nea de ploaie, ~ de casă, ~ de fereastră, ~ de oraș, ~nea puturoasă, ~ sălbatică) Lăstun (Delichon urbica). 10 (Reg; prin asemănare cu culoarea penelor) Nume dat unor animale: capră, oaie cu lâna neagră, dar pe pântec albă, vacă. 11 (Reg; prin asemănare cu forma cozii) Tăujer. 12 (Reg; prin asemănare cu forma cozii) Muche dințată făcută din șindrile la vârful acoperișului. 13 (Reg; îf rândunea; prin asemănare cu forma cozii) Scobitură făcută în butucul și în obada roții, pentru a fixa spița. 14 (Prin asemănare cu forma corpului) Ultima dintre cele cinci pânze ale unui catarg, așezată în vârful acestuia. 15 (Reg; prin asemănare cu forma corpului) Fâșie de carne de lângă șira spinării porcului. 16 (Prin asemănare cu forma corpului) „Talpa copitei, osul mort, în formă de unghi”. 17 (Șîs ~ de mare) Pește marin, lung de 40-80 cm, cu capul foarte mare, cu spinarea și aripile roșii și cu pântecele alb-trandafiriu (Trigla hirundo). 18 (Bot; reg; îf rândurică) Iarba-fiarelor (Cynachum vincetoxicum). 19-20 (Reg; art.) Dans popular (și melodia pe care se execută). 21 (Reg; art.) Constelație nedefinită mai îndeaproape.
10. [MDA2] rândurea2 sf vz rândunică
11. [MDA2] rândurică sf vz rândunică
12. [MDA2] ronduncă sf vz rândunică
13. [MDA2] rondunea sf vz rândunică
14. [MDA2] rondunică sf vz rândunică
15. [MDA2] rundunea sf vz rândunică
16. [MDA2] rundunică sf vz rândunică
17. [MDA2] rundurea sf vz rândunică
18. [DLRLC] RÎNDUNEA, -ICĂ, rîndunele și (rar) rîndunici, s. f. 1. Pasăre călătoare, cu coada despicată, cu pene albe pe burtă și negre pe restul corpului; își face cuibul sub streșinile caselor (Hirundo rustica). Rînduneaua de mult se călătorise. C. PETRESCU, S. 13. Cuibul se strîmbase și el; dar ce-i păsa rîndunichii? BASSARABESCU, V. 51. Întreabă tu pe rîndunici De ce sînt trist. IOSIF, T. 136. Cu o rîndunică nu se face primăvară (= un singur fapt îmbucurător nu dă dreptul la concluzii de generalizare favorabilă). ◊ (În comparații) Chipul ei din calea noastră Orice piedică gonea Și făcea din mine pană Și din roibu-mi, rîndunea. EFTIMIU, Î. 36. ♦ Compuse: (Bot.) rochița-rîndunelei v. rochiță; poala-rîndunicii v. poală. 2. Ultima dintre cele cinci pînze ale unui catarg, așezată în vîrful acestuia. Fiind mic și sprinten îl rînduise la manevra pînzelor tocmai sus, în vîrful catargului, la rîndunică. BART, E. 272. – Gen.-dat. și: rîndunichii.
19. [DLRLC] ROCHIȚĂ, rochițe, s. f. Diminutiv al lui rochie; rochie mică, de copil. [Fetița] arăta cu un gest de o mută elocvență că rochița i-a rămas prea scurtă. C. PETRESCU, A. 311. De mic copil, Hagiul fusese cuminte și așezat. Nu i s-auzea gurița, nici pașii. Nu rupea pantofii. Nu-și hărtănea rochița. DELAVRANCEA, H. TUD. 16. Am o copiliță Cu o roșie rochiță (Ceapa). GOROVEI, C. 67. ♦ (Popular) Rochie. Surioara mijlocie, Cu păr lung pînă-n călcîie, Surioara a mai mică Cu rochița picățică. TEODORESCU, P. P. 282. Dă-ți, Domnico, rochița De-mi deschide temnița. Dă și carul cu doi boi, De mă scapă de nevoi. ALECSANDRI, P. P. 238. ◊ (Poetic) Mîndră nuntă pregătea, Pe Ileana și-o gătea Cu peteală de mireasă, Cunună de-mpărăteasă, Și rochița nețesută, Din pietre scumpe bătută. ALECSANDRI, P. P. 28. ◊ Compus: (Bot.) rochița-rîndunelei = volbură. Era frumoasă, albă și plăpîndă ca o rochița-rîndunelei. La TDRG. – Pl. și: (Mold.) rochiți (SADOVEANU, B. 120, ALECSANDRI, P. III 55).
20. [Șăineanu, ed. VI] rândunică f. 1. pasăre ce rămâne în țările noastre primăvara, vara și toamna, pe când iarna o petrece în țările calde; sboară foarte bine în zigzag, nutrindu-se cu insecte pe cari le prinde în sbor (Hirundo domestica); rândunica Domnului, codobatură; 2. Bot. iarba fiarelor. [Lat. *HIRUNDINELLA].
21. [Scriban] rînduneá (vest) și -nícă (est) f., pl. nele și nicĭ (lat. *hirundinella, dim. d. hirundo, -úndinis, rîndunică; it. róndine, rondinella, fr. hirondelle, hérondelle, arondelle, dim. d. aronde, eronde, d. lat. pop. *hirunda îld. hirundo). O păsărică călătoare care-șĭ face cuĭbu din paĭe și noroĭ și și-l fixează supt streșina caseĭ (hirundo domestica). Un fel de pește marin (trigla hirundo) cu aripile roșiĭ și lung de 40-80 c.m.
22. [DOOM 2] rândunea s. f., art. rânduneaua, g.-d. art. rândunelei; pl. rândunele, art. rândunelele
23. [DOOM 3] !rândunică s. f., g.-d. art. rândunicii/rândunelei; pl. rândunici/rândunele
24. [DOOM 3] rochița-rândunicii (plantă) s. f. art., g.-d. art. rochiței-rândunicii
25. [DOOM 2] rândunică s. f., g.-d. art. rândunicii; pl. rândunici
26. [DOOM 2] !rochița-rândunicii (plantă) s. f. art., g.-d. art. rochiței-rândunicii
27. [IVO-III] rândunică, -nele.
28. [DER] rîndunea (-ele), s. f. – Pasăre călătoare (Hirundo rustica). – Var. rîndunică, rînduniță, rîndurea, rîndurică. Mr. (a)lîndură, (a)rîndură, lindurușe. Lat. hirundinem, de la forma dim. *hirundinĕlla (Diez, I, 357; Pascu, I, 32; Philippide, II, 659; REW 4146), cf. it. rondinella, fr. hirondelle; pentru pierderea lui hi- în dialectele din S, cf. S. Pieri, Arch. Rom., XII, 157. Ipoteza din lat. *harundŭla (Candrea, Éléments, 43; Pușcariu 1465) nu pare necesară. În uzul actual, este un hibrid morfologic, deși se obișnuiește folosirea sing. rîndunică (care înlocuiește tot mai mult pe rîndunea) alături de pl. rîndunele. Der. rîndunică, s. f. (ultima din cele cinci pînze de catarg; furcuță la cai); rîndunel, adj. (agil, rapid).
29. [CECC] Cu o rîndunică nu se face primăvară (grec. Μία χελιδὼν ἔαρ οὐ ποιεἶ) – maximă a lui Aristotel, din Etica nicomahică (cartea I, cap. 6). Se referă la problema fericirii: „Precum o rîndunică nu face primăvara...”, tot așa o singură zi sau un răstimp scurt nu face pe nimeni deplin fericit. Marele filozof al antichității a fost și autorul altor cugetări care din nefericire s-au pierdut. Numai o parte ne-a parvenit, datorită învățatului grec Diogene Laerțiu care, în opera sa Despre viețile și doctrinele filozofilor (10 cărți), menționează o sumă de aforisme ale lui Aristotel. Cităm cîteva pentru frumusețea lor deosebită: Științele au rădăcini amare, dar fructe dulci – Între un învățat și un ignorant e aceeași deosebire ca între un om viu și un cadavru – Prietenia e un suflet în două trupuri – Speranța este visul omului treaz – Virtutea stă la mijloc, între extreme (vezi: „In medio stat virtus”). Maxima lui Aristotel „Cu o rîndunică nu se face primăvară” a devenit proverb în foarte multe limbi. Îl găsim și la noi în aceeași formă și cu același înțeles. FIL.
30. [DRAM 2021] rândunícă, adj. (Oaie) cu lâna de culoare albă pe sub foale, în rest neagră. – Din rândunea + suf. -ică (DER, DEX, MDA).
31. [DRAM 2015] rândunică, adj. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare albă pe sub foale, încolo neagră (Precup, 1926: 24). – Din rândunea (< lat. hirundunem, de la forma dim. *hirundinella) + suf. -ică (DER, DEX, MDA).
32. [DRAM] rândunică, adj. – (ref. la oi) Cu lâna de culoare albă pe sub foale, încolo neagră (Precup 1926: 24). – Lat. hirundunem, de la forma dim. *hirundinella, cf. it. rondinella (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL