1. [MDA2] râncău sm [At: CIHAC, II, 187 / V: ran~, răn~ / Pl: ~ăi / E: ns cf râncă1, râncaci] (Reg) 1 Animal râncaci (1). 2 June de doi ani. 3 Om libidinos.
2. [Șăineanu, ed. VI] râncău a. se zice de boul rămas defectuos dela întorsul testiculelor. [Derivat din râncă, părțile genitale ale taurului: origină necunoscută].
3. [MDA2] rancău sm vz râncău
4. [MDA2] răncău2 sm vz râncău
5. [Scriban] rîncácĭ și (Ban. Olt.) rînc adj. m. (lat. remicosus, ernios. D. rom. vine rut. ryngać, id.). Răŭ castrat, castrat pe jumătate: cal, boŭ rîncacĭ. – Și rîncăŭ (Mold.) și rîncáș: un rîncaș nebleznic strica liniștea cireziĭ (ziaru Epoca, 5, 97). V. scopit.
6. [DAR] râncău adj. m. (reg.; despre boi) bou cu un testicul întors și cu altul valid.
7. [DRAM 2021] râncắu, râncăi, s.m. 1. (reg.) Taurul care nu e complet jugănit. 2. (despre oameni) Care se agită, care caută în permanență sămânță de scandal. – Din râncă „vână de bou” (Șăineanu, MDA) + suf. -ău.
8. [DRAM 2015] râncău, râncăi, s.m. – 1. (reg.) Taurul care nu e complet jugănit (Papahagi, 1925). 2. (despre oameni) Care se agită, care caută în permanență sămânță de scandal (Hotea, 2006). – Din râncă „vână de bou” (Șăineanu, MDA) + suf. -ău.
9. [DRAM] râncău, râncăi, s.m. – 1. Taurul care nu e complet jugănit (Papahagi 1925). 2. (despre oameni) Care se agită, care caută în permanență sămânță de scandal (Hotea 2006). – Din sl. raka „mână” (Tiktin cf. DER), referitor la operația de castrare (nereușită).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL