1. [DEX '09] RIHTUIT s. n. Faptul de a rihtui. – V. rihtui.
2. [MDA2] rihtuit2 a [At: MDA / Pl: ~iți, ~e / E: rihtui] 1 (D. piesele de piele care compun un obiect de încălțăminte) Care este croit și îmbinat prin cusături. 2 (D. o față croită) Care este căptușită. 3 (Plu; d. lemnele de la tason) Care este pus în ordine.
3. [MDA2] rihtuit1 sn [At: DEX / Pl: ? / E: rihtui] 1-3 Rihtuire (1-3).
4. [DLRLC] RIHTUIT s. n. Faptul de a rihtui. Mașină de rihtuit.
5. [DEX '09] RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a pune căptușeala unei fețe croite. – Probabil din germ. richten.
6. [MDA2] răctălui v vz rihtui
7. [MDA2] rictui v vz rihtui
8. [MDA2] rihtui vt [At: NOM. PROF. 45 / V: rict~, (reg) răctălui / S și: rich~ / Pzi: ~esc / E: ger richten] 1 A croi și a îmbina prin cusături piesele de piele care compun un obiect de încălțăminte. 2 A pune căptușeala unei fețe croite. 3 (Plu) A pune în ordine lemnele la tason.
9. [DLRLC] RIHTUI, rihtuiesc, vb. IV. Tranz. A croi piesele de piele care compun obiectele de încălțăminte; a îmbina prin cusături și a pune căptușeală unei fețe croite la încălțăminte.
10. [MDN '00] RIHTUI vb. tr. a croi și a îmbina bucățile de piele ale unui obiect de încălțăminte. (după germ. richten)
11. [DOOM 3] rihtuit s. n.
12. [DOOM 2] rihtuit s. n.
13. [DOOM 3] rihtui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, 3 sg. rihuiește, imperf. 1 rihtuiam; conj. prez. 1 sg. să rihtuiesc, 3 să rihtuiască
14. [DOOM 2] rihtui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, imperf. 3 sg. rihtuia; conj. prez. 3 să rihtuiască
15. [MDO] rihtui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rihtuiesc, conj. rihtuiască)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL