1. [DEX '09] RIDICULIZARE, ridiculizări, s. f. Acțiunea de a ridiculiza și rezultatul ei. – V. ridiculiza.
2. [MDA2] ridiculizare sf [At: V. ROM. septembrie 1954, 211 / Pl: ~zări / E: ridiculiza] Evidențiere a ridicolului2 (5) unei situații, unei stări etc.
3. [DN] RIDICULIZARE s.f. Acțiunea de a ridiculiza și rezultatul ei. [< ridiculiza].
4. [DEX '09] RIDICULIZA, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva sau ceva să apară ridicol, a-și bate joc de cineva sau de ceva. – Din fr. ridiculiser.
5. [MDA2] ridiculiza vt [At: NEGUFICI / Pzi: ~zez / E: fr ridiculiser] 1 A scoate în evidență ridicolul2 (5) unei situații, al unei stări etc. 2 A face pe cineva (sau ceva) să pară ridicol2 (1).
6. [DLRLC] RIDICULIZA, ridiculizez, vb. I. Tranz. A scoate în evidență ridicolul, a face (pe cineva sau ceva) să apară ridicol; a-și bate joc (de cineva sau de ceva). De atunci Radu Popescu... ținu ură lui Cornea, și în lucrările literare el găsi prilej să-și răzbune ridiculizîndu-l. IORGA, L. I 152. Autorul... ridiculiza defectul ce aveau... junii educați în streinătate de a găsi toate cele rele în țara lor. NEGRUZZI, S. I 344.
7. [DN] RIDICULIZA vb. I. tr. A scoate în evidență ridicolul, a face pe cineva ridicol. [< fr. ridiculiser].
8. [MDN '00] RIDICULIZA vb. tr. a scoate în evidență ridicolul, a-și bate joc de cineva sau ceva. (< fr. ridiculiser)
9. [Șăineanu, ed. VI] ridiculizà v. a face ridicul.
10. [Scriban] *ridiculizéz v. tr. (d. ridicul; fr. ridiculiser). Fac ridicul, rîd, ĭaŭ în rîs: mulțĭ ridiculizaŭ planu luĭ Columb în ainte de a fi descoperit America.
11. [DOOM 3] ridiculizare s. f., g.-d. art. ridiculizării; pl. ridiculizări
12. [DOOM 2] ridiculizare s. f., g.-d. art. ridiculizării; pl. ridiculizări
13. [DOOM 3] ridiculiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ridiculizez, 3 ridiculizează; conj. prez. 1 sg. să ridiculizez, 3 săridiculizeze
14. [DOOM 2] ridiculiza (a ~) vb., ind. prez. 3 ridiculizează
15. [MDO] ridiculiza
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL