1. [DEX '09] RIDICOL, -Ă, ridicoli, -e, adj. 1. Care stârnește râsul sau batjocura; caraghios. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce este vrednic de râs, de batjocură; aspect caraghios, absurd. 2. (Despre sume de bani, cifre etc.) Foarte mic; neînsemnat, derizoriu. [Var.: ridicul, -ă adj.] – Din it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus.
2. [MDA2] ridicol2, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 82 / V: ~cul, (înv) ~chiul / Pl: ~i, ~e / E: fr ridicule, it ridicolo] 1 a Care stârnește râsul Si: caraghios (2), rizibil, (îvr) ridiculos (1). 2-3 sn, a (Ceea ce este) vrednic de râs. 4 av (Udp „de” formând superlativul) Extraordinar de... 5 a (D. sume de bani, cifre etc.) Derizoriu (2). 6 sn Aspect caraghios al unui lucru (sau al unei ființe etc.) Si: ridiculitate.
3. [MDA2] ridicol1 sn [At: PR. DRAM. 475 / V: ~ichiul / Pl: ? / E: fr ridicule] ((Frî) Pungă în formă de săculeț în care își păstrează femeile banii, batista etc.
4. [DLRLC] RIDICOL2, -Ă, ridicoli, -e, adj. 1. Care stîrnește rîsul sau batjocura, vrednic de rîs sau de batjocură.; de rîs; caraghios. V. comic. D-ta știi de ce am eșuat eu cu cercetările astea? De ce am ajuns să mă fac ridicol? BARANGA, I. 195. Chiriac, în ipostasul lui de sergent în garda civică, e un tip ridicol. IBRĂILEANU, S. 49. ◊ (Adverbial) Pe străzile-ncrustate cu toată viața ta, Ridicol și încet te vor purta Într-o cutie nouă, lustruită, Mulțimea neagră pentru-o zi mîhnită. D. BOTEZ, P. O. 153. 2. (Despre cifre, sume de bani etc.) Foarte mic, neînchipuit de mic în raport cu valoarea reală; derizoriu. Abordăm acum numărul armatei polone, pe care Paprocki o reduce la 1300 de oameni. Ne ajunge a spune că această cifră se părea ridicolă chiar traducătorului. HASDEU, I. V. 244. – Variantă: ridicul, -ă (EMINESCU, O. I 141, BOLINTINEANU, O. 285) adj.
5. [DLRLC] RIDICOL1, ridicole, s. n. Ceea ce este vrednic de rîs, de batjocură; aspect caraghios, absurd (al unui lucru, al unei ființe etc.). A cădea în ridicol. ▭ Profesoara și prietina mea mă învățase să cunosc și ridicolele societății în care intram: lenea orientală, ignoranța și lipsa desăvîrșită de cavalerism. SADOVEANU, O. VIII 46. Mult amar și mult ridicol întrunește o făptură Ce se naște prin iubire și se mistuie prin ură. BELDICEANU, P. 123. – Variantă: ridicul (CĂLINESCU, E. O. I 19, DEMETRESCU, O. 158) s. n.
6. [DN] RIDICOL, -Ă adj. 1. Care stîrnește rîsul, batjocura; (demn) de rîs; caraghios. 2. (Despre cifre, sume etc.) Foarte mic, derizoriu. // s.n. Ceea ce stîrnește rîsul, ceea ce este demn de batjocură, de rîs. [Var. ridicul, -ă adj. / < lat. ridiculus, cf. fr. ridicule].
7. [MDN '00] RIDICOL, -Ă I. adj. 1. care stârnește râsul, batjocura; caraghios. 2. (despre cifre, sume etc.) foarte mic, derizoriu. II. s. n. ceea ce este demn de râs. (< it. ridicolo, fr. ridicule, lat. ridiculus)
8. [DEX '09] RIDICUL, -Ă adj. v. ridicol.
9. [MDA2] ridichiul2 sn vz ridicol2
10. [MDA2] ridichiul1 sn vz ridicol1
11. [MDA2] ridicul, ~ă a, sn vz ridicol2
12. [DLRLC] RIDICUL1 s. n. v. ridicol1.
13. [DLRLC] RIDICUL2, -Ă adj. v. ridicol2.
14. [DN] RIDICUL, -Ă adj. v. ridicol.
15. [Șăineanu, ed. VI] ridicul a. vrednic de râs: om ridicul ║ n. 1. ceeace e ridicul: 2. batjocură: a se expune ridiculului.
16. [Scriban] *ridícul, -ă adj. (lat. ridiculus, d. ridére, a rîde. V. deriziune). Care (fără intențiune) te face să rîzĭ, demn de luat în rîs: a cădea în ridicul, a zugrăvi ridiculu. Adv. A vorbi ridicul. V. comic.
17. [DOOM 3] ridicol adj. m., pl. ridicoli; f. ridicolă, pl. ridicole
18. [DOOM 2] ridicol adj. m., pl. ridicoli; f. ridicolă, pl. ridicole
19. [MDO] ridicol
20. [IVO-III] ridicul.
21. [DE] DU SUBLIME AU RIDICULE IL N’Y A QU’UN PAS (fr.) de la sublim la ridicol nu este decât un pas – Cuvinte pe care le-ar fi rostit Napoleon atunci când, aflat pe culmile gloriei, a suferit marea înfrângere de la Berezina.
22. [Argou] FEMEIE ÎMBRĂCATĂ RIDICOL ȘI / SAU FARDATĂ EXCESIV farmazoană, paparudă, pațachină, pupăză.
23. [CECC] Du sublime au ridicule il n’y a qu’un pas (fr. „De la sublim la ridicol nu-i decît un pas”) – Sînt cuvintele pe care le-a pronunțat Napoleon Bonaparte în decembrie 1812, după dezastrul de la Berezina, cînd a fost nevoit să fugă din Rusia, cu armatele distruse și prestigiul destrămat. Ele se aplică, cu egală semnificație, oricărui muritor care, ajuns la o situație strălucită, comite o greșeală imensă care-l prăbușește și-l face ridicol, provocînd fie hazul, fie compătimirea lumii, sau chiar pe amîndouă laolaltă. Heine a ales această vorbă vestită ca moto al unuia dintre capitolele faimosului său pamflet Tamburul Major Le Grand (Heine, Proză, pag. 255). Vezi și: De la Capitoliu la stînca Tarpeiană nu-i decît un pas! IST.
24. [CECC] Parturiunt montes, nascetur ridiculus mus (lat. „Se sforțează munții și se va naște un șoarece ridicol”) – Versul 139 din Ars poetica a lui Horațiu. Poetul îi sfătuiește pe scriitori, să evite începuturi promițătoare, bombastice și pompoase, căci fac pe cititor să se aștepte la prea multe, iar pînă la urmă, din muntele făgăduit iese un biet șoricel, simbolizînd un rezultat infim față de energia investită. Expresia este uneori citată rezumativ numai cu primele două cuvinte: Parturiunt montes, iar alteori numai cu ultimele două: Ridiculus mus. În ambele aceste variante se subînțelege restul. LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL