1. [DEX '09] RICANARE, ricanări, s. f. (Livr.) Faptul de a ricana; rânjet. – V. ricana.
2. [MDA2] ricanare sf [At: RALEA, S. T. I, 354 / Pl: ~nări / E: ricana] (Liv) Rânjire.
3. [DN] RICANARE s.f. (Liv.) Faptul de a ricana; rînjet. [< ricana].
4. [DEX '09] RICANA, ricanez, vb. I. Intranz. (Livr.) A râde batjocoritor, a rânji. – Din fr. ricaner.
5. [MDA2] ricana vi [At: C. PETRESCU, C. V. 339 / Pzi: ~nez / E: fr ricaner] (Liv) A rânji.
6. [DLRLC] RICANA, ricanez, vb. I. Intranz. A rîde batjocoritor, a rînji. Prea multe știi! ricană directorul «Voinții». C. PETRESCU, C. V. 339.
7. [DN] RICANA vb. I. intr. (Liv.) A rînji (în batjocură). [< fr. ricaner].
8. [MDN '00] RICANA vb. intr. a rânji (în batjocură). (< fr. ricaner)
9. [DOOM 3] ricana (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 1 sg. ricanez, 3 ricanează; conj. prez. 1 sg. să ricanez, 3 să ricaneze
10. [DOOM 2] ricana (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 ricanează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL