1. [DEX '09] REZULTATIV, -Ă, rezultativi, -e, adj. Care rezultă. – Din fr. résultatif.
2. [MDA2] rezultativ, ~ă a [At: SCL 1960, 491 / Pl: ~i, ~e / E: rezulta] (Rar) 1 Care rezultă dintr-o acțiune, dintr-o judecată, dintr-un fapt, dintr-un calcul etc. 2 Care se obține printr-un șir de operații matematice.
3. [DN] REZULTATIV, -Ă adj. (Rar) Care rezultă, care dă sau care aduce un rezultat. [Cf. fr. résultatif].
4. [MDN '00] REZULTATIV, -Ă adj. care dă, aduce un (bun) rezultat. (< fr. résultatif)
5. [DCR2] rezultativ, -ă adj. Care aduce un bun rezultat ◊ „De altfel, majoritatea pugiliștilor sovietici au vădit înclinații către un stil de box clasic și foarte rezultativ (8 semifinaliști, 6 finaliști, 5 campioni).” Sc. 16 XI 70 p. 3 (din rezultat; cf. fr. résultatif, rus. rezultativnâi; I. Iordan în SCL 2/60 p. 183184, 3/63 p. 310; DN3)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL