1. [DEX '09] REZULTANTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date, care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. – Din fr. résultante, germ. Resultante.
2. [MDA2] rezultantă sf [At: MARIAN, F. 243 / S și: resu~ / Pl: ~te / E: fr résultante, ger Resultante] 1 (Fiz) Forță care reprezintă suma vectorială a mai multor forțe date și care, din anumite puncte de vedere, este echivalentă cu sistemul de forțe dat. 2 (Fig) Efectul îmbinat al unor cauze multiple.
3. [DLRLC] REZULTANTĂ, rezultante, s. f. 1. (Mec.) Forță a cărei aplicare este echivalentă din punctul de vedere al efectului cu mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. Rezultanta înlocuiește acțiunea mai multor forțe producînd același efect cu ele. 2. Fig. Efectul îmbinat al unor cauze multiple. Cantitatea de proteină dintr-o celulă este rezultanta a două procese opuse: sinteza și degradarea. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 492, 5/5.
4. [DN] REZULTANTĂ s.f. 1. Forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. ♦ (Mat.) Suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 2. (Fig.) Efectul combinat al mai multor cauze. [< fr. résultante].
5. [MDN '00] REZULTANTĂ s. f. 1. forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca acela produs de mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. (mat., mec.) suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. résultante, germ. Resultante)
6. [Șăineanu, ed. VI] rezultantă f. 1. în mecanică: forță ce rezultă din compunerea mai multor forțe aplicate la un punct dat; 2. fig. rezultat final.
7. [Scriban] *rezultántă f., pl. e (fr. résultante, part. fem. d. résulter, a rezulta). Mec. Forță care, din punctu de vedere al efectului, poate înlocui doŭă saŭ maĭ multe forțe aplicate la un punct material saŭ la un corp solid (adică rezultatu maĭ multor forțe): rezultanta se calculează pin teorema paralelogramuluĭ puterilor.
8. [DEX '09] REZULTANT, -Ă, rezultanți, -te, adj. Care rezultă. ♦ Referitor la o rezultantă. – Din fr. résultant.
9. [MDA2] rezultant, ~ă a [At: ALEXI, W. / S și: resu~ / Pl: ~nți, ~e / E: fr résultant] (Nob) 1 Care apare drept consecință logică. 2 Care se obține. 3 (Mat) Care rezultă în urma unor calcule. 4 Care se referă la o rezultantă.
10. [DN] REZULTANT, -Ă adj. Care rezultă, care reiese. ♦ Referitor la o rezultantă. [< fr. résultant].
11. [MDN '00] REZULTANT, -Ă adj. 1. care rezultă. 2. referitor la o rezultantă (II, 2). (< fr. résultant)
12. [DOOM 3] rezultantă s. f., g.-d. art. rezultantei; pl. rezultante
13. [DOOM 2] rezultantă s. f., g.-d. art. rezultantei; pl. rezultante
14. [DOOM 3] rezultant adj. m., pl. rezultanți; f. rezultantă, pl. rezultante
15. [DOOM 2] *rezultant adj. m., pl. rezultanți; f. rezultantă, pl. rezultante
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL