Definiție și ce înseamnă rezolvare

1. [DEX '09] REZOLVARE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei. – V. rezolva.

2. [MDA2] rezolvare sf [At: STAMATI, F. 155 / V: (înv) ~vire / Pl: ~vări / E: rezolva] 1 Soluționare. 2 Elucidare a unei controverse, a unui litigiu, a unui conflict. 3 Dezlegare a unei probleme. 4 (Mat) Aflare a dimensiunilor necunoscute ale unei figuri geometrice. 5 (Mat; înv) Descompunere a numerelor în factori primi. 6 Limpezire. 7 Punere a rezoluției (4) pe un act. 8 (Rar) Descompunere a unei substanțe în elementele componente. 9 (Jur) Anulare. 10 (Med; d. inflamații, tumori) Scădere (și dispariție). 11 Transformare. 12 (Îvr) Hotărâre.

3. [DLRLC] REZOLVARE, rezolvări, s. f. Acțiunea de a (se) rezolva; soluționare, dezlegare. Rezolvarea problemei țărănești este o sarcină a dictaturii proletariatului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 177.

4. [DN] REZOLVARE s.f. Acțiunea de a rezolva și rezultatul ei; soluționare. [< rezolva].

5. [Șăineanu, ed. VI] rezolvare f. 1. reducerea unei substanțe în părțile-i constitutive: rezolvarea ghieții în apă; 2. fig. deciziunea unei dificultăți, deslegarea unei probleme.

6. [Scriban] *rezolváre f., pl. ărĭ. Rezoluțiune, acțiunea de a saŭ de a se rezolva.

7. [DEX '09] REZOLVA, rezolv, vb. I. Tranz. 1. A găsi soluția unei probleme. ♦ A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict; a soluționa. 2. (Despre instrumente optice) A separa, a distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate. – Din lat. resolvere, germ. resolvieren.

8. [MDA2] rezolia v vz rezolva

9. [MDA2] rezolui v vz rezolva

10. [MDA2] rezolva [At: MAIOR, IST. 260 / V: (înv) ~lia, ~Iui, ~Ivi (S și: resolvi) / S și: reso~ / Pzi: rezolv, (înv) ~vez / E: lat resolvere, ger resolvieren] 1 vt A găsi soluția unei probleme. 2 vt A pune capăt unei controverse, unui litigiu, unui conflict Si: a soluționa. 3 vt (Mat) A dezlega o problemă Si: (Înv) a rezolvirui (1). 4 vt (Mat) A obține valoarea necunoscutei dintr-o ecuație Si: (înv) a rezolvirui (2). 5 vt (Mat) A afla dimensiunile necunoscute ale unei figuri geometrice Si: (înv) a rezolvirui (3). 6 vt A duce la bun sfârșit. 7 vt A pune rezoluția (4) pe un act. 8-9 vtr (Înv) A (se) decide. 10 vt (Rar) A descompune. 11 vt (Jur) A anula. 12-13 vrt (Med; d. inflamații, tumori) A scădea (sau a face să scadă treptat și să dispară). 14-15 vtr A (se) transforma. 16 vt (D. instrumente optice) A distinge amănunte cât mai fine ale obiectelor studiate.

11. [MDA2] rezolvi v vz rezolva

12. [MDA2] rezolvire sf vz rezolvare

13. [DLRLC] REZOLVA, rezolv, vb. I. Tranz. A găsi dezlegarea, soluția unei chestiuni, a dezlega (o problemă); a soluționa. Te-ai făcut luntre și punte și i-ai rezolvat cazul. PAS, Z. I 143. Duțu se miră de simplitatea și siguranța cu care streinul le rezolvă pe toate. C. PETRESCU, A. 296. ♦ A obține valoarea necunoscutei dintr-o ecuație. ♦ (Cu privire la contradicții) A lichida, a pune capăt. Crezi tu că tocmai cele cîteva biete sute de pogoane ale mele au să rezolve problema? REBREANU, R. I 36. ♦ Refl. impers. A se realiza, a se obține. Lichidarea deosebirilor esențiale dintre munca fizică și munca intelectuală se rezolvă prin creșterea nivelului cultural și tehnic al clasei muncitoare.

14. [DN] REZOLVA vb. I. tr. A găsi soluția unei probleme; a dezlega (o problemă); a soluționa. ♦ A lichida (o contradicție, un conflict). [P.i. rezolv. / < lat. resolvere, cf. it. risolvere].

15. [MDN '00] REZOLVA vb. tr. 1. a dezlega, a soluționa (o problemă, un exercițiu, o situație). 2. a pune rezoluția (2) pe un act. ◊ a lichida un litigiu, un conflict. 3. (despre instrumente optice) a separa, a distinge amănunte fine ale obiectelor studiate. (< lat. resolvere, germ. resolvieren)

16. [Șăineanu, ed. VI] rezolvà v. 1. a descompune chimicește elementele unui corp: a rezolva un corp în pulbere; 2. a transforma în: vântul rezolvă norii în ploaie; 3. Med. a scădea treptat și a face să dispară: a rezolva o tumoare; 4. Jur. a anula: a rezolva un contract; 5. fig. a decide: a rezolva o dificultate; 6. a găsi o soluțiune: a rezolva o problemă; 7. a se schimba în: ceața se rezolvă în ploaie.

17. [Scriban] *rezólv, a -á v. tr. (lat. resólvere, -solútum, fr. résoudre, résolvant. V. ab-solv. – Se conjugă ca absolv). Descompun, reduc la saŭ în: Talete din Milet rezolva tot în apă, focu rezolvă lemnu în cenușă. Dezleg, descurc, găsesc soluțiunea: a rezolva o problemă. Hotărăsc ce să se facă cu o cerere: ministru rezolvă hîrtiile, cererile. Jur. Desfac, anulez: a rezolva un act. Med. Fac să dispară încet-încet: a rezolva o tumoare. – Rar și rezolvésc.

18. [DOOM 3] rezolvare s. f., g.-d. art. rezolvării; (soluții) pl. rezolvări

19. [DOOM 2] rezolvare s. f., g.-d. art. rezolvării; pl. rezolvări

20. [DOOM 3] rezolva (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rezolv, 3 rezolvă; conj. prez. 1 sg. să rezolv, 3 să rezolve

21. [DOOM 2] rezolva (a ~) vb., ind. prez. 3 rezolvă

22. [IVO-III] rezolv, -zolvă 3, -zolva inf.

23. [DTM] rezolvare, mișcare (1) obligată prin care se realizează aducerea la starea consonantă* a unui interval* sau acord* disonant*. R. intervalelor disonante se face fie prin mișcare la secunda* coborâtoare sau suitoare a unuia din pilonii (baza și vârful) intervalului, celălalt rămânând pe loc, fie prin mers contrar al ambilor piloni. R. intervalelor caracteristice ale tonalității (2) se face obligat astfel: secunda mărită* în cvartă* perfectă, cvarta micșorată* în terță* mică, cvartă mărită în sextă* mică (mare), cvinta* micșorată în terță mare (mică), cvinta mărită în sextă mare, septima* micșorată în cvintă perfectă. R. acordurilor disonante se face în armonia (III, 2), didactică tradițională prin mers treptat de semiton* sau ton*, care poartă sensibila spre tonic*. Excepție constituie r. prin salt* a cambiatei*.

24. [GTA] DISPOZITIV PENTRU REZOLVAREA INCIDENTELOR ÎN PARAȘUTISM cuțit special ascuțit pe ambele părți, având vârful bont sau lamă subțire și ascuțită atașată unui mâner special, ușor de manevrat, destinat tăierii rapide a suspantelor parașutei care a funcționat incorect în caz de imposibilitate de a larga voalura parașutei, pentru a putea deschide în siguranță parașuta de rezervă.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro