1. [DEX '09] REZIDUU, reziduuri, s. n. Rest rămas în urma unui proces chimic sau fizic efectuat asupra unui material brut. ◊ Reziduuri furajere = deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentația animalelor. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează substanțe lichide. [Pr.: -du-u. – Var.: rezidiu s. n.] – Din lat. residuum, fr. résidu.
2. [MDA2] reziduu sn [At: MARIN, PR. I, 53/31 / P: ~du-u / V: ~diu (Pl: rezidui)[1], resid / Pl: ~ri, ~duri / E: fr résiduu, lat residuum] 1 Restul care rămâne de la o operație de prelucrare chimică sau fizică a unui material brut. 2 Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide. 3 (Îs) ~ri furajere Deșeuri din industria alimentară care pot fi valorificate în alimentația animalelor.
3. [DLRLC] REZIDUU, reziduuri, s. n. Restul rămas de la o operație de prelucrare chimică a unui material; materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide. – Pronunțat: -du-u. – Pl. și: reziduri (BOGZA, A. Î. 66).
4. [DLRM] REZIDUU, reziduuri, s. n. Materie rămasă de la o operație de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții sau pe fundul recipientelor unde se păstrează substanțe lichide sau unde se produce o ardere. [Pr.: -du-u. – Pl. și: reziduri] – Fr. résidu (lat. lit. residuum).
5. [DN] REZIDUU s.n. Materie rămasă în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. ♦ Materie care se depune pe pereții recipientelor unde se păstrează diferite substanțe lichide. [Pron. -du-u, pl. -uuri, -uri. / < fr. résidu, it. residuo, cf. lat. residuus].
6. [MDN '00] REZIDUU s. n. 1. deșeu care rămâne în urma unei operații de prelucrare chimică a unui material. 2. materie care se depune pe pereții recipientelor în care se păstrează diferite substanțe lichide. (< fr. résidu, lat. residuum)
7. [Șăineanu, ed. VI] reziduu n. ceeace rămâne dintr’o substanță supusă unei acțiuni chimice.
8. [Scriban] *rezíduŭ n., pl. duurĭ (lat. residuum, d. re-sídere, a se lăsa la fund, d. sidere, a se așeza. V. șed). Rămășiță, rest: cenușa e reziduu arderiĭ lemnelor. Drojdie: reziduu s’a depus la fund.
9. [DEX '09] REZIDIU s. n. v. reziduu.
10. [MDA2] resid sn vz reziduu
11. [MDA2] rezidiu sn vz reziduu
12. [DOOM 3] !reziduu [duu pron. duŭ] (desp. -duu) / reziduu [duu pron. duu] (desp. -du-u) s. n., art. reziduul (desp. -du-ul); pl. reziduuri
13. [DOOM 2] reziduu (-du-u) s. n., art. reziduul; pl. reziduuri
14. [MDO] reziduu
15. [IVO-III] reziduu, -uuri.
16. [Petro-Sedim] reziduu solid, (engl.= residue) material rezistent în procesul de alterare și rămas „in situ”, netransformat; r.s. îmbracă forma unor min. sau fragmente litice relicte – ex.: zircon, cuarțite – și însoțește în scoarța de alterare neoformațiile argiloase.
17. [DE] REZÍDUU (< lat., fr.) s. n. Restul rămas de la o operație de prelucrare fizică sau chimică a unui material brut (ex. păcura, cenușa etc.). (PEDOL.) R. fix = conținutul total de săruri solubile din soluția solului, exprimat în procente sau în mg/100 g sol. ♦ Fig. Ceea ce este lipsit de valoare; inutil, inutilizabil.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL