1. [DEX '09] REVOCAT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine) Anulat, abrogat. 2. (Despre funcționari publici) Scos din funcție. – V. revoca.
2. [MDA2] revocat, ~ă a [At: DL / Pl: ~ați, ~e / E: revoca1] 1 (D. miniștri, funcționari etc.) Scos din funcție Si: concediat, demis, destituit, (înv) mazilit. 2 (D. acte, decrete, ordine etc.) Anulat2 (2).
3. [DLRLC] REVOCAT, -Ă, revocați, -te, adj. 1. (Despre acte, decrete, ordine etc.) Anulat, abrogat. 2. (Despre miniștri, diplomați) Destituit, concediat dintr-un post.
4. [DEX '09] REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.
5. [MDA2] revoca2 vt [At: F (1877), 149 / Pzi: revoc, 3 și revoacă / E: re1- + evoca] A evoca (1).
6. [MDA2] revoca1 vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: revoc / E: fr révoquer, lat revocare] 1 A retrage mandatul unui deputat, unui diplomat etc. Si: (îvr) a revocălui. 2 A îndepărta din funcție un ministru, un funcționar etc. Si: a demite (3), a destitui, (înv) a mazili. 3 A anula un decret, un ordin etc. Si: a abroga, a anula, a contramanda (1), a desființa (5). 4 A retrage cele spuse Si: a retracta (1).
7. [DLRLC] REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la decrete, ordine, testamente etc.) A anula, a abroga, a contramanda. 2. (Cu privire la miniștri, diplomați) A destitui, a scoate, a îndepărta dintr-o funcție. 3. (Rar) A evoca. Tipurile drăgălașe toate-mi trec pe dinainte Și-mi revoacă-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte. COȘBUC, P. II 139. Alecsandri... deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune. EMINESCU, O. I 35.
8. [DN] REVOCA vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernămînt. [P.i. revoc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare].
9. [MDN '00] REVOCA vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare)
10. [Șăineanu, ed. VI] revocà v. 1. a rechema în imaginațiune: el revocă’n dulci icoane a istoriei minune EM.; 2. a rechema dintr’un post, a destitui; 3. a declara nul: a revoca o lege, a revoca un ordin.
11. [Scriban] *revóc, a -á v. tr. (lat. révoco, -áre, d. vocare, a chema; fr. révoquer. V. voce, convoc). Chem înapoĭ, destituĭ, scot din funcțiune, din misiune: a revoca un prefect. Desființez, retrag, anulez: a revoca un ordin. V. rechem.
12. [DOOM 3] revoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. revoc, 2 sg. revoci, 3 revocă; conj. prez. 1 sg. să revoc, 3 să revoce
13. [DOOM 2] revoca (a ~) vb., ind. prez. 3 revocă
14. [MDO] revoca (ind. prez. 3 sg. și pl. revocă)
15. [IVO-III] revoc, -voacă 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL