1. [DEX '09] REVOCARE, revocări, s. f. 1. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; revocație. 2. (Jur.) Desfacere unilaterală a unui act prin manifestarea de voință a persoanei care l-a făcut. ♦ Desfacere a unui act juridic în cazurile prevăzute de lege. 3. Act prin care organul de stat competent hotărăște încetarea calității sale de membru într-un organ ales. ♦ Retragere de către alegători a mandatului încredințat unei persoane de a-i reprezenta în organele de conducere ale statului. – V. revoca.
2. [MDA2] revocare sf [At: CADE / Pl: ~cări / E: revoca1] 1 Retragere de către alegători a mandatului dat unei persoane pentru a-i reprezenta Si: (iuz) revocație (1). 2-3 Retractare (1-2).
3. [DLRLC] REVOCARE, revocări, s. f. Acțiunea de a revoca. Dreptul de revocare a deputaților reprezintă unul dintre cele mai importante principii ale democrației noastre.
4. [DN] REVOCARE s.f. Acțiunea de a revoca și rezultatul ei; anulare, retragere, contramandare; revocație. [< revoca].
5. [Șăineanu, ed. VI] revocare f. acțiunea de a revoca și actul prin care se revocă.
6. [DEX '09] REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. A anula, a abroga, a contramanda un decret, un ordin, o dispoziție. 2. A scoate dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit în acea funcție printr-un act de guvernământ. – Din fr. révoquer, lat. revocare.
7. [MDA2] revoca1 vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: revoc / E: fr révoquer, lat revocare] 1 A retrage mandatul unui deputat, unui diplomat etc. Si: (îvr) a revocălui. 2 A îndepărta din funcție un ministru, un funcționar etc. Si: a demite (3), a destitui, (înv) a mazili. 3 A anula un decret, un ordin etc. Si: a abroga, a anula, a contramanda (1), a desființa (5). 4 A retrage cele spuse Si: a retracta (1).
8. [MDA2] revoca2 vt [At: F (1877), 149 / Pzi: revoc, 3 și revoacă / E: re1- + evoca] A evoca (1).
9. [DLRLC] REVOCA, revoc, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la decrete, ordine, testamente etc.) A anula, a abroga, a contramanda. 2. (Cu privire la miniștri, diplomați) A destitui, a scoate, a îndepărta dintr-o funcție. 3. (Rar) A evoca. Tipurile drăgălașe toate-mi trec pe dinainte Și-mi revoacă-un veac de aur, plin de farmec dulce-n minte. COȘBUC, P. II 139. Alecsandri... deșteaptă-n sînul nostru dorul țării cei străbune, El revoacă-n dulci icoane a istoriei minune. EMINESCU, O. I 35.
10. [DN] REVOCA vb. I. tr. 1. A anula, a contramanda (un ordin, o lege etc.). 2. A destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal, pe cineva care a fost numit printr-un act de guvernămînt. [P.i. revoc, 3,6 revocă, conj. revoce. / < fr. révoquer, cf. lat. revocare].
11. [MDN '00] REVOCA vb. tr. 1. a anula, a contramanda (un ordin, un decret etc.) 2. a destitui dintr-o funcție publică, în baza unui drept legal. (< fr. révoquer, lat. revocare)
12. [Șăineanu, ed. VI] revocà v. 1. a rechema în imaginațiune: el revocă’n dulci icoane a istoriei minune EM.; 2. a rechema dintr’un post, a destitui; 3. a declara nul: a revoca o lege, a revoca un ordin.
13. [Scriban] *revóc, a -á v. tr. (lat. révoco, -áre, d. vocare, a chema; fr. révoquer. V. voce, convoc). Chem înapoĭ, destituĭ, scot din funcțiune, din misiune: a revoca un prefect. Desființez, retrag, anulez: a revoca un ordin. V. rechem.
14. [Scriban] *revocațiúne f. (lat. revocatio, -ónis. V. vocațiune). Acțiunea de a revoca. – Și -áție, dar ob. -áre.
15. [DOOM 3] revocare s. f., g.-d. art. revocării; pl. revocări
16. [DOOM 2] revocare s. f., g.-d. art. revocării; pl. revocări
17. [DOOM 3] revoca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. revoc, 2 sg. revoci, 3 revocă; conj. prez. 1 sg. să revoc, 3 să revoce
18. [DOOM 2] revoca (a ~) vb., ind. prez. 3 revocă
19. [MDO] revoca (ind. prez. 3 sg. și pl. revocă)
20. [IVO-III] revoc, -voacă 3.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL