1. [DEX '09] REVIGORAT, -Ă, revigorați, -te, adj. Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.
2. [DEX '98] REVIGORAT, -Ă, revigorați, -te, adj. (Franțuzism) Care s-a fortificat, care s-a înviorat. – V. revigora.
3. [DEX '09] REVIGORA, revigorez, vb. I. Tranz. A înviora. – Din fr. revigorer.
4. [MDA2] revigora vt [At: DN3 / Pzi: ~rez / E: fr revigorer] (Frm) A reda vigoarea Si: a învigora.
5. [DEX '98] REVIGORA, revigorez, vb. I. Tranz. (Franțuzism) A înviora. – Din fr. revigorer.
6. [DN] REVIGORA vb. I. tr. (Franțuzism) A reda vigoarea; a înviora. [< fr. revigorer].
7. [MDN '00] REVIGORA vb. tr. a reda vigoarea; a înviora. (< fr. revigorer)
8. [DCR2] revigora vb. I A înviora ◊ „[...] fumătorii care renunță la fumat se nasc a doua oară, organismul lor se revigorează ca prin miracol.” I.B. 4 I 74 p. 1. ◊ „La Anticariat deocamdată nimic nou; poate ar trebui întreprins ceva spre a fi revigorate Anticariatele.” Săpt. 24 I 75 p. 3 (din fr. revigorer; A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537; DN3)
9. [DOOM 3] revigora (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. revigorez, 3 revigorează; conj. prez. 1 sg. să revigorez, 3 să revigoreze
10. [DOOM 2] *revigora (a ~) vb., ind. prez. 3 revigorează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL