1. [DEX '09] REVERBERAȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce sursa sonoră și-a încetat emisia. ◊ Reverberație artificială = prelucrare electroacustică a semnalelor sonore în scopul obținerii unor condiții optime de audiție în sălile de spectacole, în studiouri etc. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor de topit, cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. – Din fr. réverbération.
2. [MDA2] reverberație sf [At: BREZOIANU, A. 319/23 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr réverbération] 1 Persistență a unui sunet într-o încăpere, după ce sursa sonoră a încetat să mai emită unde, datorată reflexiilor sunetului pe pereți sau pe alte corpuri. 2 Reflexie a luminii sau a căldurii Si: scânteiere (3), strălucire, reflex. 3 (Teh) Reflexia repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. 4 (Îs) Cuptor cu ~ Cuptor cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperișul boltit Si: cuptor cu reverber.
3. [DEX '98] REVERBERAȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistență a unui sunet într-o încăpere închisă, datorită reflexiei, după ce izvorul sonor a încetat să mai emită unde. ◊ Reverberație artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemănătoare celor determinate de reverberația (1) naturală. 2. Reflexie a luminii. 3. Reflexie repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radiere din acoperișul boltit. – Din fr. réverbération.
4. [DLRLC] REVERBERAȚIE, reverberații, s. f. 1. Persistența, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o încăpere închisă, după ce izvorul sonor a încetat să mai emită unde. ♦ Reflexie a luminii. Ascultam cum cîntă vîntul toamnei, cum trosnesc lozbele de fag în soba de faianță cu reverberații ca zăpada Ceahlăului. I. BOTEZ, ȘC. 98. 2. (Tehn.) Reflexia repetată a căldurii pe pereții unui focar sau ai unui cuptor special. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor cu acoperișul boltit, căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radiere din acoperișul boltit.
5. [DN] REVERBERAȚIE s.f. 1. Persistență, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o încăpere închisă după ce sursa sonoră nu mai emite unde. 2. Reflexie a luminii sau a căldurii; strălucire, scînteiere. ◊ Cuptor cu reverberație = cuptor de topit cu acoperișul boltit și căptușit cu cărămidă refractară, în care încălzirea materialului se face prin contactul cu gazele de ardere și prin radierea căldurii din acoperiș. [Gen- -iei, var. reverberațiune s.f. / < fr. réverbération].
6. [MDN '00] REVERBERAȚIE s. f. 1. reflexie a luminii sau a căldurii. 2. (și fig.) persistență, datorită reflexiei pe pereți, a unui sunet într-o sală, după ce sursa sonoră nu mai emite unde. ♦ ~ artificială = realizare cu mijloace acustice, electromagnetice, electromecanice sau electrice a unor efecte asemănătoare celor produse de reverberația naturală. (< fr. réverbération)
7. [MDA2] reverberațiune sf vz reverberație
8. [DN] REVERBERAȚIUNE s.f. v. reverberație.
9. [DOOM 3] reverberație (desp. -ți-e) s. f., art. reverberația (desp. -ți-a), g.-d. art. reverberației; pl. reverberații, art. reverberațiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] reverberație (-ți-e) s. f., art. reverberația (-ți-a), g.-d. art. reverberației; pl. reverberații, art. reverberațiile (-ți-i-)
11. [MDO] reverberație
12. [DTM] reverberație (< fr. réverbération) (Fiz.), persistența, datorită reflexiei multiple pe pereți, tavan, mobilier etc., a unui sunet* într-o încăpere închisă, din momentul în care sursa sonoră și-a încetat emisia. Practic, r. se manifestă prin prelungirea mai mică sau mai mare a sunetelor după oprirea sursei emitente. Prin definiție, timpul (durata) T de r. este numărul de secunde în care energia sonoră a scăzut la o milionime din valoarea ei inițială, ceea ce înseamnă de 60 dB (v. bel) a intensității (1) sunetului din momentul încetării emisiei lui T. Este direct proporțional cu volumul sălii și invers proporțional cu absorbția sonoră a interiorului. Pentru fiecare încăpere închisă există un T optim, în raport cu destinația ei. T. de r. se poate calcula cu formulele lui W.C. Sabine sau ale lui S.P. Alekseev. Pentru câteva săli existente, măsurătorile au arătat T optim din tabelă: Teatrul Eastman (S.U.A.): numărul scaunelor: 3.340; volum (m3): 22.400; timpul de reverberație: măsurat în sala goală: 4,0 s și măsurat în sala plină: 2,08 s, timpul optim: 2,1 s; Sala Palatului (București): numărul scaunelor: 3.150; volum (m3): 30.000; timpul de reverberație: măsurat în sala goală: 1,8 s, timpul optim: variabil după necesitate; Sala coloanelor (Moscova): numărul scaunelor: 1.600; volum (m3): 12.570; timpul de reverberație: măsurat în sala goală: 3,55 s și măsurat în sala plină: 1,57 s, timpul optim: 1,9 s;Gewandhaus (Leipzig): numărul scaunelor: 1.500; volum (m3): 11.350; timpul de reverberație: măsurat în sala goală: 3,6 s și măsurat în sala plină: 2,3 s, timpul optim: 1,9 s; Camera Comunelor (Londra): numărul scaunelor: 570; volum (m3): 3.600; timpul de reverberație: măsurat în sala goală: 3,3 s și măsurat în sala plină: 1,5 s, timpul optim: 1,5 s; Sala mică a Conservatorului (Moscova): numărul scaunelor: 550; volum (m3): 2.550; timpul de reverberație: măsurat în sala goală: 3,46 s și măsurat în sala plină: 1,3 s, timpul optim: 1,5 s.
13. [DE] REVERBERÁȚIE (< fr.) s. f. (FIZ.) Persistență a unui sunet într-o încăpere după ce sursa sonoră și-a încetat emisia, datorită reflecțiilor multiple ale sunetului pe pereți sau pe alte obiecte, înainte ca intensitatea lui să se anuleze în urma absorbției. O durată scurtă de r. face ca sunetele să pară seci și fără sonoritate, iar o durată prea lungă de r. face ca vorbele și melodiile să fie neinteligibile. Pentru diferitele feluri de săli (de teatru, de operă, concert, curs etc.) există o anumită durată de r. optimă. R. constituie una dintre problemele importante pentru acustica unei săli. ◊ R. artificială = prelucrare electroacustică a semnalelor sonore, cu ajutorul unui reverberator, în scopul obținerii unor condiții optime de audiție în sălile de spectacole, în studiourile de televiziune, de radiodifuziune etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL