Definiție și ce înseamnă revelatoriu

1. [DEX '09] REVELATOR, -OARE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revelatoriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

2. [MDA2] revelator, ~oare [At: ȘĂINEANU / V: (rar) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr révélateur, lat revelatorius, -a, -um] 1 a Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine. 2 a Semnificativ. 3 sn Soluție folosită în practică fotografică pentru developare Si: developator (1).

3. [DEX '98] REVELATOR, -OARE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine. 2. S. n. Substanță complexă folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revelatoriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

4. [DLRLC] REVELATOR2, -OARE, revelatori, -oare, adj. Care dezvăluie, care duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine etc. Fapt revelator. ▭ Din interiorul minelor adînci putem să ridicăm o imagine revelatoare pentru felul cum au trăit oamenii. BOGZA, Ț. 13. – Variantă: (învechit) revelatoriu, -ie (GALACTION, O. I 16) adj.

5. [DN] REVELATOR, -OARE adj. Care revelează. // s.n. Soluție cu care se tratează clișeul fotografic pentru a face să apară imaginea; developator. [Var. revelatoriu, -ie adj. / cf. fr. révélateur, cf. lat. revelator – care dezvăluie].

6. [MDN '00] REVELATOR, -OARE I. adj. care revelează. II. s. n. developator. (< fr. révélateur, lat. revelator)

7. [Șăineanu, ed. VI] revelator a. care revelează: indiciu revelator. ║ m. cel ce face o revelațiune.

8. [Scriban] *revelatór, -oáre adj. (lat. revelator). Care revelează: urmă revelatoare. Subst. Persoană care revelează. Lichid revelator (saŭ ca subst. numaĭ revelator, pl. oare), lichid în care se cufundă o imagine fotografică ca să înceapă a apărea formele.

9. [DEX '09] REVELATORIU, -IE adj. v. revelator.

10. [MDA2] revelatoriu, ~ie a vz revelator

11. [DLRLC] REVELATORIU, -IE adj. v. revelator2.

12. [DN] REVELATORIU, -IE adj. v. revelator.

13. [DOOM 3] revelator1 adj. m., pl. revelatori; f. sg. și pl. revelatoare

14. [DOOM 3] revelator2 s. n., pl. revelatoare

15. [DOOM 2] revelator1 adj. m., pl. revelatori; f. sg. și pl. revelatoare

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro