1. [DEX '09] REVANȘISM s. n. Spirit de revanșă, dorință de răzbunare; politică revanșardă. – Revanșă + suf. -ism.
2. [MDA2] revanșism sn [At: L. ROM. 1962, 392 / E: revanșă + -ism] 1 Dorință de răzbunare. 2 Spirit de revanșă.
3. [DN] REVANȘISM s.n. Politică revanșardă; spirit de revanșă. [< germ. Revanchismus].
4. [MDN '00] REVANȘISM s. n. politică, spirit de revanșă. (< germ. Revanchismus, fr. revanchisme)
5. [DCR2] revanșism s. n. (pol.) Atitudine politică dictată de spiritul de revanșă, după o înfrângere ◊ „Italienii încep să înțeleagă din ce în ce mai bine realitatea pericolului revanșismului și al militarismului vestgerman și chiar consecințele pe care le are în propria țară.” R.l. 16 IX 61 p. 4 (din germ. Revanschismus, fr. revanchisme; PR 1950, F; DEX, DN3)
6. [DOOM 3] revanșism s. n.
7. [DOOM 2] revanșism s. n.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL