Definiție și ce înseamnă retortă

1. [DEX '09] RETORTĂ, retorte, s. f. Vas de sticlă, de pământ, de metal, de obicei în formă de balon, cu gâtul lung și curbat, întrebuințat pentru distilare la temperaturi mai ridicate în laboratoare sau în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care are întrebuințări în electrotehnică. – Din fr. retorte, germ. Retorte.

2. [MDA2] retortă sf [At: PLUSC, D. 9/24 / V: (înv) ~oar~ / Pl: ~te / E: fr retorte] 1 Vas de sticlă, de pământ sau de platină, constând dintr-un balon cu gât lung și curbat, întrebuințat în laboratoare. 2 Recipient construit din metal sau din materiale refractare care este folosit pentru distilări industriale.

3. [DLRLC] RETORTĂ, retorte, s. f. 1. Vas de sticlă, de pămînt sau de platină, în formă de balon, cu gîtul lung și curbat, întrebuințat în laboratoare. 2. Vas mare, de obicei cilindric, construit dintr-un material refractar sau din metal, care se folosește la distilat în industrie. ◊ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat.

4. [DN] RETORTĂ s.f. 1. Vas (de laborator) confecționat din sticlă și avînd forma de balon cu gîtul îndoit. 2. Vas mare cu pereți refractari de diferite forme, folosit pentru distilări industriale. ♦ Cărbune de retortă = cărbune dur, bun conducător de electricitate, care se depune pe pereții retortelor în care se distilează cărbunele la fabricarea gazului de iluminat și care se întrebuințează la fabricarea electrozilor. [< germ. Retorte].

5. [MDN '00] RETORTĂ s. f. 1. vas (de laborator) din sticlă, pământ sau platină, în formă de balon cu gâtul îndoit. 2. recipient cu pereți refractari, pentru distilări industriale. (< fr. retorte, germ. Retorte)

6. [Scriban] *retórtă f., pl. e (lat. retortus, órta, sucit, întors. V. toartă). Chim. Un fel de beșică de sticlă (lut, platină) cu gîtu sucit (cornută) care se întrebuințează la destilat.

7. [MDA2] retoartă sf vz retortă

8. [CADE] * CORNUTĂ1 (pl. -te) sf. 🔬 = RETORTĂ [fr. cornue].

9. [DOOM 3] retortă s. f., g.-d. art. retortei; pl. retorte

10. [DOOM 2] retortă s. f., g.-d. art. retortei; pl. retorte

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro