1. [Șăineanu, ed. VI] reteveiu n. bâtă scurtă și groasă. [Origină necunoscută].
2. [DEX '09] RETEVEI, reteveie, s. n. (Pop.) Bucată scurtă de lemn; scurtătură. – Et. nec.
3. [MDA2] ratavei sn vz retevei
4. [MDA2] rătăvei sn vz retevei
5. [MDA2] rătevei sn vz retevei
6. [MDA2] retevei sn [At: POLIZU / V: (reg) ratav~, răt~, rătăv~, rotov~, ~eu / Pl: ~e, (reg) retevei sm / E: nct] 1 Bucată de lemn scurtă și groasă Si: scurtătură, (reg) caravei, ciocârtac, cotrompleț, răzbici1 (4). 2 (Îe) A lua (pe cineva) cu ~ul A bate (128). 3 (Îae) A trata cu asprime. 4 (Reg) Butuc (2). 5 (Fig) Om mic de statură și viguros, puternic.
7. [MDA2] reteveu sn vz retevei
8. [MDA2] rotovei1 sn vz retevei
9. [DLRLC] RETEVEI, reteveie, s. n. Bucată de lemn scurtă și groasă; scurtătură. Miai apucase un retevei de jos și se năpustise spre bătrîn. PREDA, Î. 122. Avea ciomag scurt subsuoară, retevei, să se apere de landra cîinilor. STANCU, D. 38. Stai-mi-te, hoțomane, c-am să-ți rup oasele! Și puse mîna p-un retevei. DELAVRANCEA, O. II 275.
10. [Scriban] ratavéĭ, V. reteveĭ.
11. [Scriban] rătăvéĭ, V. reteveĭ.
12. [Scriban] retevéĭ n., pl. eĭe (slav?). Scurtătură, băț scurt și gros. Lovitură de reteveĭ: ĭ-a tras un reteveĭ. – În Meh. ră-, în Dolj rataveĭ. V. cărăveĭ.
13. [IVO-III] reteveiu, -veie.
14. [DOOM 3] retevei (pop.) s. n., pl. reteveie
15. [DOOM 2] retevei (pop.) s. n., pl. reteveie
16. [MDO] retevei, pl. reteveie
17. [DER] retevei (reteveie), s. n. – Par, resteu, scurtătură. Origine necunoscută. Etimonul sl. (Cihac, II, 311) pare dubios. După Bogrea, Dacor., I, 271, din mag. retesz-fej, cf. retez. Ar putea fi în loc de *restevei, dim. de la resteu, dar der. nu pare normală.
18. [Argou] retevei, reteveie s. n. (pop.) penis.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL