1. [DEX '09] RESTATORNICIRE, restatorniciri, s. f. Acțiunea de a (se) restatornici și rezultatul ei. – V. restatornici.
2. [MDA2] restatornicire sf [At: AR (1830), 26 bis 1/49 / Pl: ~ri / E: restatornici] Restabilire (1).
3. [DLRLC] RESTATORNICIRE, restatorniciri, s. f. (Învechit) Acțiunea de a restatomici și rezultatul ei; restabilire.
4. [DEX '09] RESTATORNICI, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Pref. re- + statornici.
5. [MDA2] restatornici vt [At: HELIADE, AMR 72/3 / Pzi: ~icesc / E: re1- + statornici] 1 A statornici din nou (în stare mai bună) Si: a restabili (1-2), (înv) a restitui, (îvr) a restatori (1-2). 2 (Rar) A reabilita.
6. [DEX '98] RESTATORNICI, restatornicesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) statornici din nou. – Re1- + statornici.
7. [DLRLC] RESTATORNICI, restatornicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A statornici din nou, a restabili (în forma sau în situația de mai înainte). Slobozi o sinodicească carte... prin care... restatornicește vechea legiuire a țării. NEGRUZZI, S. I 241. Zamoisky să-l ajute pe Sigismund din toate puterile cu bani și oameni, spre a-l restatornici pe tron. BĂLCESCU, O. II 277. ◊ Refl. pas. Liniștea se restatornicește. NEGRUZZI, S. I 293.
8. [Șăineanu, ed. VI] restatornicì v. a restabili.
9. [Scriban] *restatornicésc v. tr. (d. statornic). Fig. Restabilesc, fac să renască: a restatornici o rînduĭală, creditu, credința.
10. [DOOM 3] restatornicire (desp. res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicirii; pl. restatorniciri
11. [DOOM 2] restatornicire (res-ta- / re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicirii; pl. restatorniciri
12. [DOOM 3] restatornici (a ~) (desp. res-ta-/re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicesc, 3 sg. restatornicește, imperf. 1 restatorniceam; conj. prez. 1 sg. să restatornicesc, 3 să restatornicească
13. [DOOM 2] restatornici (a ~) (res-ta- / re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restatornicesc, imperf. 3 sg. restatornicea; conj. prez. 3 să restatornicească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL