1. [DEX '09] RESCIZORIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.
2. [DN] RESCIZORIU, -IE adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. [< fr. rescisoire, lat. rescissorius].
3. [MDN '00] RESCIZORIU, -IE adj. (jur.) care provoacă o resciziune. (< fr. rescisoire, lat. rescisorius)
4. [MDA2] rescisoriu, ~ie a vz rescizor
5. [Scriban] *rescisóriŭ, -ie adj. (lat. rescissorius). Jur. Care face să se anuleze.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL